BISERICA CREȘTINĂ BAPTISTĂ SPERANȚA REȘIȚA a împlinit 10 ani!

BISERICA CREȘTINĂ BAPTISTĂ SPERANȚA REȘIȚA a sărbătorit 10 ANI de la inaugurare. 

DOMNUL SĂ BINECUVINTEZE LUCRAREA LUI MAI DEPARTE !

Această prezentare necesită JavaScript.

mai jos o legătură la  programul de duminică seara:   programul video inregistrat

Biserica Creştină Baptistă Speranţa Reşiţa, a organizat Duminică 29 Ianuarie 2012, Jubileul de 10 ani
de la dedicarea Casei de rugăciune şi de la constituirea Bisericii din punct de vedere statutar şi funcţional.
În urmă cu 10 ani, pe 20 ianuarie, 2002, avea loc serviciul de inaugurare a Bisericii Speranţa, fiind a treia
Biserică Baptistă în Reşiţa, aşezată în cartierul Lunca Bârzavei, sau zona oraşului nou. Biserica s-a constituit
într-un spirit de pace şi bună înţelegere prin opţiunea benevolă a unui număr de cca 350 de membri din
Biserica Baptistă nr.1, care s-a implicat în mod efectiv din toate punctele de vedere, atât în plantarea acestei
noi biserici, cât şi în construirea casei de rugăciune.
Dumnezeu a binecuvântat lucrarea şi mărturia Bisericii Baptiste Speranţa în această zonă a oraşului Reşiţa
şi în decursul celor 10 ani de existenţă, s-au oficiat în această biserică 19 botezuri cu 194 de suflete, iar în
prezent biserica numără cca 590 de membri.
De asemenea s-a dezvoltat o frumoasă lucrare cu copiii şi cu tineretul, precum şi în domeniul muzical. Astfel
biserica are un cor mixt cu cca 80 de persoane, un cor bărbătesc, cor de tineret şi cor de copii.
O prioritate a Bisericii Speranţa este misiunea, care se desfăşoară în trei direcţii: în satele neevanghelizate din
jurul Reşiţei, în Oltenia, jud.Gorj(Slivileşti) şi în Serbia.
Jubileul de 10 ani al Bisericii Baptiste Speranţa Reşiţa a însemnat o sărbătoare a mulţumirii, când am
putut spune şi noi ca Samuel altădată: „Eben Ezer”-„Până aici Domnul ne-a ajutat”, dar şi o sărbătoare a
rededicării faţă de Acela care credem din toată inima că este şi pentru noi, ca şi pentru Avraam – „Iehova
Ire”- „Domnul care va purta de grijă”. Biserica este a Lui şi lucrarea credem că va propăşi în mâinile Lui.
A fost o sărbătoare înălţătoare, plină de bucurie şi reverenţă, la care au participat ca invitaţi, fr.Bunaciu
Otniel, Preşedintele Uniunii Baptiste, fr. Tinco Ilie, Vicepreşedinte al Uniunii şi al Comunităţii Caraş
Severin, fr. Bărnuţ Daniel, păstor al Bisericii Baptiste nr.1, fr. Bancsov Zoli, păstor al Bisericii Baptiste
nr.2(Betel) şi fr. Bârsan Ciprian, păstor al Bisericii Penticostale Izvorul Vieţii din Reşiţa.
Fie binecuvântarea lui Dumnezeu mai departe peste Biserica Baptistă Speranţa Reşiţa şi peste lucrarea Sa de
pretutindeni.

29.01.2012

Păstor Mihai Mihuţ

Un altfel de frate..

Paul a primit cadou de Craciun o maşină nou-nouţă de la fratele său. În  seara de ajun, când a coborât din biroul său să-şi ia maşina parcată în  faţa clădirii, a văzut cum un puşti de vreo şapte ani se învârtea cu  ochii mari in jurul maşinii sale.
-„Este maşina dv. domnule?”, a întrebat el.

Paul a înclinat capul  afirmativ. 

-„Fratele meu mi-a dat-o cadou de Crăciun”. Baiatul  ramase năuc.

-„Vreţi să spuneţi că fratele dv. v-a dat-o  aşa…gratis?…fără să plătiţi nimic? Domnule! Aş vrea…” 

Băiatul  ezita.

-„Desigur” se gândi Paul, „ştiu ce-i trece prin cap. Ar  vrea să aibă şi el un frate bogat ca mine.”

Dar ceea ce spuse apoi  puştiul îl făcu pe Paul să rămână cu gura căscată:

-„Aş vrea sa pot  fi şi eu un astfel de frate!”
Paul se uita cu uimire la băieţelul din faţa lui şi mânat de un impuls  interior, îi zise:

-„N-ai vrea să te duc puţin cu maşina mea?”

-Cum să  nu! Tare mi-ar plăcea!”   

După un raid prin cartier, băiatul se  întoarse spre Paul. Ochii îi sclipeau de emoţie.

-„Domnule n-aţi vrea  să treceţi prin faţa casei noastre?”

Paul zâmbi. Ştia ce dorea  băiatul. Voia sa le arate vecinilor că soseşte acasă cu o maşină mare,  nou-nouţă.
–„Vreţi să opriţi aici? Lângă treptele acelea , vă rog!”

Urcă apoi  scările în fugă. După câteva momente îl auzi cum revine. De data  aceasta, însă, nu se mai grăbea. Ducea în braţele sale un frăţior mai  mic, handicapat. Îl aşeză cu atenţie pe ultima treapta şi arătă cu mana  spre maşina lui Paul. 

-„Vezi Johnny? Asta e maşina, exact cum ţi-am  spus sus. Fratele lui i-a dat-o cadou de Crăciun şi nu l-a costat nici  un cent. Într-o zi am să-ţi dau şi eu una exact la fel ca asta… şi ai  să vezi de unul singur ce lucruri extraordinare de Crăciun sunt în toate vitrinele din oraş.”
Paul s-a dat jos din maşină. L-a luat în braţele sale pe micuţul olog,  l-a aşezat lângă el pe scaunul din faţă. Cu ochii sclipind de bucurie,  fratele lui mai mare s-a aşezat lângă el şi toţi trei au început o  călătorie de neuitat prin oraşul împodobit de Crăciun. În seara aceea de ajun, Paul a înţeles pentru prima dată ce a vrut Isus să spună când a  afirmat că „este mai bine să dai decât să primeşti…”

Remediul pentru teamă..

În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” I Ioan 4:18

Producătorul unei emisiuni de la NBC şi-a propus să aloce cele 30 de minute ale emisiunii pentru a găsi răspuns la întrebarea: „Care este lucrul de care oamenii se tem cel mai mult astăzi?”

În timpul emisiunii, cei invitaţi la acel talk-show au discutat despre tot felul de factori şi fenomene care îi înfricoşează pe oameni. După mai multe intervenţii, cei din platou au ajuns la un consens acceptând că ceea ce produce oamenilor cea mai mare teamă, este un posibil atac nuclear!

Când moderatorul emisiunii se pregătea să anunţe această concluzie şi-a dat seama că invitatul Bennett Cerf n-a spus nici un cuvânt în toată emisiunea, şi l-a întrebat dacă este de aceiaşi părere cu ceilaţi invitaţi.

Când i s-a dat cuvântul, Cerf a început să vorbescă cu o voce caldă, spunând moderatorului: ”n-am intervenit în discuţia purtată de ceilalţi invitaţi, pentru că eu sunt de o altă părere. Pentru mine factorul care mă înfricoşează cel mai mult este „teama de a nu mai fi iubit, pentru că numai dragostea izgoneşte frica!”

După aceasta mărturisire, Cerf a continuat spunând că atunci când dragostea încetează, toţi ceilalţi factori, provoacă frica. După intervenţia lui, emisiunea s-a încheiat cu o chemare la dragoste, subliniindu-se că numai acolo unde este o dragoste adevărată, nu mai este nici un motiv de teamă.

„Love Comes Softly” – film

Love Comes Softly – filmul complet cu subtitrare în limba română. Vizionare plăcută!

Cine este aproapele nostru

Un instalator este chemat să repare o scurgere la niște țevi într-o casă. Casele de acolo au țevile băgate în pereți și e greu să vezi pe unde e spartă țeava. Omul analizează situația și imediat realizează că e cam o săptămâna de lucru. Spart pereți, reparat țevi, pus cărămizi și reparat totul înseamnă o săptămâna de lucru de dimineață până seara. Se uită la femeia care l-a chemat, era o văduvă puțin spus săracă și lângă ea câțiva copii. Îi face un calcul și îi dă cel mai mic preț posibil. Femeia e încântată de preț și îi spune că e cel mai ieftin preț de până acum așa că acceptă.
Instalatorul însă o întreabă:
-Aveți vreun ban să îmi dați în avans?
-Nu. Nu am. Însă până la sfârșitul săptămânii o să fac rost de bani ca să vi-i dau.
Omul se apucă de lucru și nu poate să nu vadă și să audă cum femeia taie oul în felii și le dă la copii, feliile de pâine le taie în bucăți cubuleţe și le împarte. Copiii nu se satură și mai vor mâncare însă femeia le explică că nu mai are nimic …

Cum să îi ia bani femeii? Cum să facă să nu îi ia nici un ban? Dacă îi spune că nu îi ia nimic, o jignește … că doar s-au împăcat la un preț și el schimbă datele problemei?
Termină de reparat țevile, peretele și îi întinde femeii o hârtie rugând-o să semneze că a terminat reparația. Și îi mai spune că o fundație cu care el a vorbit au plătit reparația și munca omului. Femeia, se uită șocată la el și bucuroasă că altcineva a plătit, semnează iar instalatorul pleacă acasă binecuvântat și sigur că femeia asta se va ruga  în continuare pentru el.

După mai bine de 20 de ani instalatorul primește o comandă mare să facă instalația unei clădiri imense. Face o listă cu ce ar avea nevoie: țevi, coturi, chestii de instalator și merge să își caute oferte de prețuri. Intră într-un depozit și o roagă pe secretara depozitului să îi facă o ofertă de preț la necesarul lui. Această calculează, îi da o hârtie înapoi și el îi spune că va reveni a două zi pentru că vrea să compare prețurile și să se decidă. Ca să îi facă hârtiile, secretara depozitului îi cere numele și instalatorul i-l dă.
A două zi dimineață, instalatorul este trezit de zgomot. Un camion imens este oprit în fața casei lui și descarcă țevi. Coboară grăbit și îi ia la întrebări pe cei ce descarcă. Aceștia însă au o hârtie cu adresa unde trebuie să ducă marfa. Omul începe să se agite, le spune că nu a comandat nimic. A cerut numai o lista de prețuri. Cei care veniseră cu marfa au spus că ei au primit ordinul de deplasare și lista cu ce trebuie adus la el. Pentru mai multe lămuriri să meargă la depozit.

Instalatorul urcă în mașină și ajunge la depozit. Abia se deschisese și o găsește pe aceeași secretară. Îi explică că nu a plătit marfa. De ce i-a fost trimisă? El nu a plătit nimic. Nu vrea să facă pușcarie pentru o marfă ce o ia și nu o plătește. Femeia se uită la el, îi cere lista, o compară cu a ei și o vede semnată de șef, parafată … Îi spune:

-Știu ce ați spus ieri, știu ce am stabilit însă între timp văd că tot ce ați comandat este plătit, achitat … tot. Însă, nu vreți să urcați la etajul doi să vorbiți cu șeful meu? Poate că el vă va explica ce se întâmplă. 

Urcă omul la etajul doi, întreabă de șeful depozitului și începe să își spună povestea. Este oprit însă de șeful depozitului:

–„Domnule, marfa dumneavoastră este plătită de acum mai bine de 20 de ani. Poate că pe mamă ați prostit-o cu fundația care ne-ar fi plătit nouă reparația la țevile din casă. Însă pe noi, copiii flămânzi de lângă ea, nu ați reușit. Avem cel mai mare depozit de materiale din zonă și v-am căutat ani de zile în Pagini Aurii, pe la firme, pe internet însă nu am reușit să dăm de dumneavoastră oricât ne-am străduit. Nu ne-am închipuit că veți veni dumneavoastră la noi să comandați ceva. Nu va faceți griji. Totul e plătit.”  

Întâlnirea din luna ianuarie 2012

 Marţi, 24 ianuarie 2012, de la ora 9.00-13.00, la sediul Comunității CS,  la Biserica Creştină Baptistă „Speranța” din Reșița, are loc întâlnirea lunară a fraţilor pastori care se adună pentru rugăciune, părtăşie şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice din Comunitatea noastră.

Vă aşteptăm !

Bucurii unice la Biserica Baptistă “Betel” din Vermeş

INAUGURAREA ORCHESTREI DE COARDE

În duminica din 11 decembrie 2011, la serviciul divin de la ora 15, a avut loc inaugurarea orchestrei formată din 25 de instrumentişti din care jumătate nu sunt din sânul bisericii. Fratele Laiu Aurel din Bocşa a trudit cu instruirea lor timp de doua luni şi jumătate, în zilele de vineri, sâmbătă şi duminică. Munca lor cu credincioşie a fost răsplătită cu un început foarte bun şi care a fost o binecuvântare şi înviorare pentru biserică. Fratele Ionuţ Trufan care slujeşte ca pastor al bisericii din iulie 2011 a susţinut şi încurajat această lucrare care poate fi şi în viitor o mare binecuvântare şi speranţă pentru viitorul lucrării din Vermeş. Domnul să binecuvinteze această lucrare şi pe cei ce sunt implicaţi în ea; să mântuiască pe cei nemântuiţi şi s-o folosească spre înviorarea bisericii şi mântuirea multora din localitatea Vermeş; şi mai presus de orice, să cânte spre slava Domnului care merită din belşug lauda noastră a tuturora !

 

ORDINAREA CA PASTOR AL FR. TRUFAN IOAN ADRIAN

Duminica din 18 decembrie 2011 a fost înscrisă în istoria bisericii din Vermeş prin ordinarea primului pastor angajat în lucrarea Domnului din biserică împreuna cu filialele din Izgar şi Ersig. Fratele Ioan Adrian Trufan, membru în Biserica Baptistă Emanuel din Bocşa, absolvent al Universităţii Emanuel din Oradea – Teologie pastorală, a fost ordinat de o comisie formată din cinci pastori: Mihuţ Mihai, Nedved Petru, Ilie Bledea, Costea Beny şi Ilie Tinco. Serviciul divin a fost la înălţimea importanţei istorice prin prezenţa şi binecuvântarea Domnului, prin slujirea corului bărbătesc al Bisericii Baptiste Emanuel Bocşa şi prin slujirea fraţilor propovăduitori ai Cuvântului Sfânt.

Ordinarea a avut loc în serviciul divin de dimineaţa de la 10 la 13.30 şi bucuria bisericii a continuat şi seara de la orele 18-20, la un serviciu de evanghelizare înmiresmat de sărbătoarea Naşterii Domnului, desfăşurat în Sala de sport a comunei Vermeş. Tot în aceeaşi locaţie, între cele două servicii ale bisericii, fraţii şi surorile din loc şi-au dovedit dragostea de fraţi prin masa bogată oferită musafirilor şi invitaţilor. S-a constatat o primire cu mare deschidere pentru noul pastor din partea bisericii cât şi din partea vermeşenilor, atât prin prezenţa multora împreună cu primarul, secretarul şi alţi lideri ai comunei, cât şi prin punerea la dispoziţia bisericii a sălii de sport pentru o bună desfăşurare a acestui important eveniment al credincioşilor baptişti. A fost o lucrare binecuvântată de Dumnezeu şi ne rugăm să rămânp aşa şi de aici înainte spre slava Domnului şi mântuirea localnicilor. În acest scop Dumnezeu să-l binecuvinteze, să-l întărească şi să-l folosească pe fr. Trufan Ioan Adrian în slujirea bisericii şi a semenilor din zonă prin slujirea şi dedicarea sa ca pastor.

a consemnat, Ilie Cornel Tinco vicepreşedinte Comunitatea Caraş

Ești o persoană bună?

Eşti sigur ?

Un gând

Dumnezeu nu este mai mare dacă-L lauzi tu, dar tu devii mai mare dacă I te pui la dispoziţie.

„CREDEM! CREDEM!”

Un acrobat şi-a făcut apariţia într-un mic orăşel şi a aşezat o frânghie bine încordată la zeci de metri deasupra unui râu cu ape repezi. El a uimit mulţimea prin talentul şi curajul lui, traversând de mai multe ori acel râu pe frânghie, alergând, umblând în mâini, mergând pe bicicletă şi împingând o roabă. Când i s-a părut că toţi sunt convinşi de abilitatea lui, acrobatul s-a adresat mulţimii:

-„Aş vrea acum să împing roaba aceasta de la un capăt la altul al frânghiei, având o persoană în ea. Credeţi că pot face aceasta?”

Toţi au început să strige:

-„CREDEM! CREDEM!”

Atunci acrobatul a întrebat:

-„Cine se oferă, să încercăm împreună?”

Tăcere deplină! Nimeni nu se oferă. Din spatele mulţimii apare un copil:

-„Eu mă ofer. Eu am încredere în tine!”

Înmărmurită, mulţimea îi urmăreşte pe cei doi încheindu-şi cu succes drumul atât de primejdios. Cineva se apropie de copil:

-„Nu ţi-a fost teamă?”

Copilul răspunde zâmbind:

-„Nu! Acrobatul este tatăl meu. Nu e prima dată când facem lucrul acesta împreună.”

Te încrezi tu în Dumnezeu, vrei să te laşi condus de El pe drumul greu şi primejdios al vieţii sau ai doar o formă de credinţă, lipsită de viaţă şi de putere, aşa cum aveau şi ceilalţi oameni din jurul acrobatului?