Un gând

diferitDefiniția cuvântului simbriaş este plata unui om tocmit cu ziua, cu luna sau cu anul. Poate fi şi un regionalism; ştiu că se folosea cuvântul simbrie pentru plata muncii.
Simbriaşul sau muncitorul este o persoană care munceşte numai pentru a trăi, şi deşi munca în sine este nobilă, profitorii sunt patronii. Cei mai mulţi oameni nu se bucură decât de remuneraţie(salariu), iar viaţa pentru ei este o povară.

Copiii lui Dumnezeu nu aşteaptă o lună sau un an pentru a se bucura, ci ei se bucură de fiecare clipă, căutând şi găsind în fiecare zi o motivaţie pentru a se bucura, deoarece aşa ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Când un om bogat dar nefericit a plecat să caute un om fericit ca să-i cumpere cămaşa, a întâlnit un plugar creştin care cânta de bucurie la arat.
I-a oferit bani mulţi ca să-i dea cămaşa sa, dar el a desfăcut haina şi ia spus că nu are cămaşă.

Ca simbriaş nu aştepţi altceva decât ziua plăţii.

Jubileu fanfară 20 ani – Biserica baptistă Coronini

În 20 iulie 2015 la Biserica baptista din Coronini a avut loc  jubileul de 20 de ani de la înființarea fanfarei. A fost o atmosferă înălțătoare, sala arhiplină. De menționat că în 20 de ani la fanfară au cântat 99 de persoane iar spre slava Domnului, fanfara a cântat în cei 20 de ani, aproximativ 9500 de cântari. Slavă Domnului!  

Fiți binecuvântați!
 Ilie Milutin, pastor
JUBILEU CORONINI1 JUBILEU CORONINI2

Scopul vieții noastre

charles spurgeon„Pentru mine, a trăi este Christos.”
Filipeni 1:21

             “Credinciosul nu trăieşte întotdeauna pentru Christos. Începe să facă aşa atunci când Dumnezeu Duhul Sfânt îl convinge de păcat, şi când este adus prin har să vadă cum Mântuitorul îi ispăşeşte păcatele. Din momentul acela al naşterii din nou, credinciosul începe să trăiască pentru Christos. Isus este pentru credincioşi „comoara de mare preţ” (Matei 13:46), pentru care suntem gata să vindem tot ce avem. Ne-a câştigat dragostea atât de complet încât inima noastră bate doar pentru El. Vrem să trăim pentru gloria Lui, şi suntem gata să murim pentru a apăra Evanghelia Sa. El este scopul vieţii noastre şi modelul după care ne sculptăm caracterele. Cuvintele lui Pavel înseamnă mai mult decât crede majoritatea oamenilor. Mulţi vor spune că Pavel declară că sfârşitul vieţii lui este Christos, dar, mai degrabă, întreagă viaţa lui a fost Isus! In cuvintele unui sfânt din vechime, El a „mâncat şi băut şi dormit viaţa veşnică”. Isus era aerul lui, sufletul sufletului său, inima inimii sale, viaţa vieţii sale.

         Poţi să spui tu, ca şi creştin, că trăieşti după acest ideal? Poţi să mărturiseşti că pentru tine „a trăi este Christos”? Îţi faci munca pentru Christos, sau munceşti pentru beneficiul tău şi pentru bunăstarea familiei tale? Întrebi „este acesta un motiv de bază”? Pentru un creştin este. Profesia lui este să trăiască pentru Christos. Cum poate să trăiască altfel fără să comită adulter spiritual? Sunt mulţi cei care îndeplinesc acest principiu într-o oarecare măsură, dar cine îndrăzneşte să spună că el trăieşte în întregime pentru Christos, aşa cum a făcut apostolul? Totuşi aceasta şi numai aceasta este adevărata viaţă a unui creştin — izvorul ei, scopul ei, felul ei şi sfârşitul ei.

         Toate se adună într-un singur cuvânt: Isus. Doamne, acceptă-mă. Mă prezint în faţa ta, rugându-mă să trăiesc prin Tine şi pentru Tine. Îngăduie-mi să fiu vita de jertfă care stă între plug şi altar. Îngăduie ca motto-ul meu să fie: Gata pentru muncă sau pentru jertfă.

  CH Spurgeon

Fabula crizei financiare

Poveste despre un lustragiu 
A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care își câștiga existența, da, ați ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau și ieșeau dintr-o clădire impozantă din centru orașului. Niciodată nu știuse exact ce clădire este aceea în fața căreia lucra de ani de zile, poate era o bancă, poate era o bursă, poate vreun minister important însălustruire papuci domnii bine îmbrăcați care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-și lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai crema de pantofi de cea mai bună calitate și era vesel și optimist. Într-un cuvânt era mulțumit cu munca lui iar clienții lui la fel așteptându-și răbdători rândul la lustruit. Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalți care l-a întrebat prietenos:

-“Ce faci aici? Ce-i cu tine așa de vesel? Nu ți-a spus nimeni de criza financiară?”
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcați care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toți la curent cu criza.

-”Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet sa îți spună însă criza financiară e pe drum și ne va afecta absolut pe toți, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu un biet lustragiu. Așa că dacă ai un dram de minte îți iei măsuri din timp, ca să nu fii luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, știu ce vorbesc.”

După plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate ca într-adevăr nici unul dintre clienții lui nu îl considerase demn să îl pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele. Așa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară.

Pentru început folosea mai puțină crema de pantofi și mai de proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puțin timp fiecărui client, după cum se spune time is money. A început sa socializeze mai puțin cu aceștia, criza e criză, nu mai e timp de smalltalk. Preocupat de criza financiară devenise îngândurat, tăcut și își făcea treaba de mântuială. Așa că încetul cu încetul clienții fideli cărora le plăceau veselia și calitatea muncii lustragiului au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulțumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.

-“Ce m-aș fii făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aș fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.”

Publicat în meditaţie. 1 Comment »

Un gând..

Un profesor de la Facultatea de Medicină a pus într-o zi studenților săi următoarea întrebare:

-”Am să vă redau istoricul unei familii. Tatăl are sifilis. Mama are TBC. Au avut deja 4 copii. Primul este orb. Al doilea a murit imediat după naștere. Al treilea este surd. Al patrulea are TBC. Mama este însărcinată. Părinții ar dori să facă avort. Care este decizia voastră ca viitori specialiști? Ce credeți?”

Cei mai mulți dintre studenți au recomandat avortul.

-“Felicitări, le-a spus profesorul. Tocmai l-ați ucis pe Beethoven!”.

Cel ce este considerat de istorie cel mai mare compozitor al umanităţii ar fi fost ucis în pântecele mamei de către înţelepciunea umană, de către intelectualii lumii. Dumnezeu este cel ce pune viaţă în pântecele tuturor mamelor, El este singurul ce are autoritate asupra vieţii.
Slavă Domnului, căci tatăl beţiv şi mama suferindă, au avut mai multă înţelepciune decât mulţi savanţi şi decât “cel mai puternic om al planetei” şi nu l-au ucis pe cel ce avea să compună chiar şi atunci când urechile sale nu au mai auzit.

ludwig_van_beethoven

Publicat în meditaţie. 1 Comment »

Cum văd copiii pe Dumnezeu

“La școala duminicală ni s-a explicat ccopii binoclue și câte faci. Cine-ți face treaba când ești în concediu?”

“De unde ai aflat că Tu ești Dumnezeu?”
“Tu chiar așa ai proiectat girafa, sau din greșeală a ieșit așa?”
“De ce lași oameni să moară și tot faci alții în loc? N-ar fi mai simplu să-i lași în viață pe ăștia?”

“Tu știi despre lucruri, înainte să fie inventate?”

“Bunicul a spus că Tu deja erai când a fost el copil. Cât de vechi ești?”

“Îți mulțumesc pentru frățior, dar eu m-am rugat pentru un cățel.”

“Cât timp am fost în vacanță, tot timpul a plouat și tăticul a fost tare nervos și a spus niște lucruri despre Tine… dar te rog să nu-i faci rău!”

“Te rog să-mi trimiți un ponei. Până acum nu ți-am cerut nimic. Poți verifica..”

“Doamne, Te rog, să mai pui o sărbătoare între Crăciun și Paște!”

“Poate Cain și Abel nu s-ar fi omorât, dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu funcționează. ..”

“Pun pariu că e foarte greu să iubești pe toți de pe Pământ. Noi suntem doar patru în familie și nu merge.”

Publicat în gluma. Leave a Comment »

Întâlnirea din luna iulie 2015

Marți, 28 iulie 2015, de la ora 10.00-13.00,  are loc întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Baptistă Caraş-Severin. Vom avea momente de închinare prin rugăciune, părtăşie din Cuvânt şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.  

Gazda întâlnirii este Biserica Creștină Baptistă din Cărbunari și fr. păstor Copăcean Ovidiu.

Vă aşteptăm !

Un gând

Featured imageÎn ultimul capitol din Evanghelia după Matei, Domnul Isus îşi trimite TOŢI ucenicii să ducă evanghelia mai departe, să facă ucenici şi să îi boteze în numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt. Nu este greu de priceput faptul că Isus i-a îndemnat pe TOŢI ucenicii săi să fie misionari şi totuşi:

–         De ce sunt aşa de puţini misionari? Personal cunosc doar o mână de misionari dedicaţi, activi pe câmpul de misiune.

–         De ce nu mai sunt creştini dornici să ducă evanghelia la cei pierduţi?

–         De ce bisericile sunt pline de teologi care preferă să întoarcă Cuvântul pe toate părţile, în loc să răspundă Marii Trimiteri?

–         De ce ne place să citim biografiile lui David Livingstone, William Carrey sau David Brainerd dar nu suntem gata să călcăm pe urmele lor?

–         De ce nu ai spus ieri cea mai bună veste cuiva care nu o ştie?

–         De ce nu ai scris anul acesta nicio scrisoare de încurajare unui misionar?

–         De ce nu eşti un misionar?

Unde sunt misionarii? Unde sunt cei cărora Isus le spune că secerişul este mare? Majoritatea sunt ocupaţi cu serviciul, cu şcoala, cu sportul. Majoritatea caută să îşi strângă comori aici pe pământ, să devină înţelepţi în şcolile seculare, să devină celebri pe stadioane sau pe scene.

Toate acestea în timp ce Isus spune:

„Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28:18-20

Publicat în meditaţie. 1 Comment »

Parabola vameșului și fariseului modern

Parabola diaconului şi a traficantului de droguri

În timp ce Nelu Credinciosul intră în biserică într-o duminică dimineaţavames fariseu, i s-a făcut greaţă văzându-l pe Gigi Iarbă acolo. Gigi Iarbă fusese traficant de droguri şi abia ce ieşise din închisoare de câteva luni. Nelu i-a avertizat pe uşieri să fie cu ochii pe Gigi Iarbă, să-l urmărescă deoarece e un terchea berchea.

Înainte de a se strânge colecta a fost rândul lui Nelu Credinciosul să se roage. A înaintat mândru până la microfon şi a început să se roage schimbându-şi glasul şi luând un ton religios:

-”Tată din ceruri, îţi mulţumesc că sunt diacon în această biserică de 20 de ani. Chiar îmi amintesc Doamne când am construit această biserică cu mâinile mele. Şi îţi mulţumesc Doamne că nu am lipsit nicio Duminică de mai bine de 10 ani. Au fost zile când am fost bolnav, oh Doamne, dar am venit şi atunci. Tată şi Tu ştii că eu am cântat şi în cor, până când am fost persecutat de liderul de închinare care nu cânta stilul meu de muzică, dar am îndurat persecuţie aşa cum şi Tu ai îndurat. Doamne, chiar dacă nu am fost foarte binecuvântat financiar, am fost în stare să dau mai mult decât 10% Bisericii. Îţi mulţumesc pentru că sunt moral, curat, pur, pentru că nu beau, nu înjur Duminica, nu fumez şi nu folosesc sau vând droguri aşa cum face unul dintre noi. Doamne avem nevoie de mai mulţi oameni în Biserică ca şi mine şi binecuvântează darurile şi pe cel ce dă. Amin.

După ce a aţipit aproape tot timpul predicii, Nelu Credinciosul iese din biserică simţindu-se bine pentru că a mai fost o dată la biserică şi a mai trecut o Duminică. Îi place să plece de la Biserică pentru că nu trebuie să se mai gândească la Dumnezeu până Duminica următoare.

În acelaşi timp, Gigi Iarbă era doborât în banca din spatele bisericii. După ce a auzit mesajul despre iertarea lui Dumnezeu, a alunecat pe genunchi, şi a început să se roage. Ţinându-şi faţa în palme abia şoptea printre dinţi:

-”Doamne, sunt cel mai murdar păcătos din oraş. Îmi pare rău. Nu merit iertarea, dar dacă este vreo cale să îmi poţi greşelile murdare, te rog. Am nevoie de Tine!!!
Vă spun, că mai degrabă Gigi Iarbă, nu Nelu zis Credinciosul s-a întors acasă neprihănit, împăcat cu Dumnezeu. Pentru că cel ce merge ţanţoş înaintea lui Dumnezeu va fi pălmuit dar cel ce admite că este murdar în comparaţie cu puritatea lui Dumnezeu, va fi ridicat şi curăţat.

Dr. David Dykes

Publicat în meditaţie. 2 Comments »

Corul bărbătesc din Lugoj în Clisura Dunării