Punerea mâinilor Gheran Virgil, Hergane Lucian

Duminică – 20.02.2011 în cadrul serviciului divin de seară, în Biserica Baptistă Speranţa a avut loc un eveniment festiv de consacrare prin rugăciune cu punerea mâinilor, a fratelui Gheran Virgil, pentru slujire ca diacon administrativ al Bisericii şi a fratelui Hergane Lucian, pentru slujire ca misionar al Bisericii Speranţa, pentru Ţerova şi satele din jurul Reşiţei.

Actul de consacrare prin rugăciune cu punerea mâinilor a fost oficiat de către fraţii: Pancea Petru (presbiter ordinat), Pau Daniel(păstor) şi Mihuţ Mihai (păstor).

Dumnezeu să-i binecuvinteze în lucrarea la care au fost chemaţi !

Publicat în informaţie. 1 Comment »

Evanghelizare – „Voia lui Dumnezeu pentru tineri”

Amazing Grace

Amazing Grace interpretat de Celtic Women

++

Psalmul 23

Fără oprire peste zi şi noapte
Vântul nesiguranţei se-aude cum bate
Dar eu adorm şi mă scol în pace mereu
Domnul este Păstorul meu

Că n-am de ajuns, deşartă alergare
Gunoaiele Planetei le scurmă fiecare
Eu ochii către ceruri mi-i ridic
Nu voi duce lipsă de nimic

Simt prevestiri de moarte ce-or urma
Cum văile şi munţii lumii s-or usca
Dar El mă poartă-n umbra frumoaselor livezi
Şi mă paşte-n păşuni verzi

Că n-or mai fi izvoare se tot spune
Dar ştiu că El va face o minune
Lângă fântâni îmi pregăteşte tihnă
Şi mă duce la ape de odihnă
Când prea e mare lipsa de iubire
Şi când speranţa cade-n amorţire
Îmi pune-n gânduri rugă şi-n inimă cântecul
Îmi înviorează sufletul

Când drumurile par a fi-ncurcate
Ori gândul beznă rece nu poate străbate
Spre cer, El din făgăduinţe îmi făureşte trepte
Şi mă povăţuieşte pe cărări drepte
Nu pentru că-n ceva e vre-un merit al meu
Din pricina Numelui Său

Printr-un legământ de iubire
Ne-am dat întâlnire
În cer, în faţa porţii
Chiar dac-ar fi să trec prin valea umbrei morţii

Inima-mi ascult şi-mi bate mereu liniştită
Aşa cum la-nceput de Tine-a fost pornită
Zadarnic m-ameninţă durerea care vine
Nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine

Când glasul Tău mă mustră şi drept mă pedepseşte
Eu simţ în vocea Ta ceva ce mă iubeşte
Sufletul meu deloc nu mi se tinguie
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie

Atâţi duşmani la fiecare pas
Chiar şi acasă nu mă simt acas
Dar trec cu binecuvântare printre ei
Tu îmi întinzi masa în faţă potrivnicilor mei

Şi văd cum toţi se-adună să se-nfrunte
Pe locurile cele mai de frunte
Dar eu aştept în pace din partea Ta un semn
Îmi ungi capul cu untdelemn

Tu îngrijeşti de mine ca de copilul Tău
Să-mi fie ce e bine, să nu-mi fie ce-i rău
Ce e frumos în ceruri aici frumos la fel
Şi paharul meu e plin de dă peste el

Şi caut vorbe ca să-Ţi spun
Păstor al meu, cât eşti de bun!
Şi caut cântec pentru-a Te slăvii
Da, fericirea şi-ndurarea mă vor însoţii
Te voi urma în vremuri oricât de grele
În toate zilele vieţii mele

Nu m-or îngrozi semnele timpului
Şi voi locui în casa Domnului
Până la sfârşitul zilelor mele
Apoi mă voi muta în casa Lui din stele.

Benone Burtescu

Publicat în Poezie. Leave a Comment »