Aveți ceva de spus?

 (Intrebare adresată scaunelor bisericii)

        Interacționând cu membrii bisericii adesea le-am pus această întrebare : ”Aveți ceva de spus?” La o asemenea întrebare foarte rar nu primeam răspuns. Oamenii se abțin greu atunci când sunt provocați să vorbească, să spună ceva.

Trăim o vreme specială. Dumnezeu ne-a surprins îngăduind să experimentăm ceea ce nici în imaginația noastră nu-și găsea locul. Este oare cineva acum care să nu aibă ceva de spus? In perioada aceasta continui să merg la Casa Domnului. Cuvintele Psalmului 84 au pentru mine o greutate tot mai mare : ”Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului…”(v.2) / ”Până și pasărea își găsește o casă acolo…”(v.3) / ”Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta...”(v.4) / ”…vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu…”(v.10) Niciodată nu am înțeles mai bine aceste cuvinte ca acum.

Intru în Casa Domnului și privesc. Totul e încremenit. Merg la amvon și privesc sala. Scaunele goale mă sperie. Dacă ar fi să le spun ceva, ce le-aș putea spune? Nimic mai ușor. Le-aș mulțumi pentru că ne-ar fi fost foarte greu fără ele. Dacă le-aș întreba – așa cum adesea am întrebat pe cei ce ședeau pe ele – ”aveți ceva de spus” ce mi-ar  spune? Nu le-am cerut părerea de când și-au început activitatea adică în urmă cu aproape 15 ani. Le-am ”provocat” acum să vorbească. Le-am ascultat cu atenție. Vorbirea lor era șoptită, domoală, sfioasă. Însă suficient de clară. Am înțeles tot ce mi-au spus. De aceea pot să și împărtășesc cu voi exprimarea lor :

1. Ne-am străduit să nu abdicăm de la loialitate. Ne-ați dedicat în serviciul Casei Domnului. In tot acest timp am rămas la datorie. Nu am tras cu ochiul la ce se întâmplă în afara Casei Domnului și nu am încercat nici o dată să plecăm de aici. Credincioșia noastră față de misiunea pe care ne-ați încredințat-o a fost mereu respectată. Nu ne-am dorit niciodată să fim amvon sau orgă. Ne-am înțeles rolul și am slujit cum am putut mai bine. Când ne-ați dedicat în slujire, voi (oamenii) ați fost mai mulți ca noi. Apoi n-ați mai venit așa mulți. De cele mai multe ori noi am fost mai multe ca voi. Noi nu am lipsit niciodată. Voi acum nu mai veniți. Noi suntem tot aici cu loialitatea asumată de la început.
2. Am respectat solemnitatea închinării. Am înțeles că locul acesta este special. Nouă nu ni s-a încredințat sarcina de a spune ceva dar întotdeauna am respectat pe cei ce aveau ceva de spus în actul închinării. Pentru noi predica era importantă. In timpul predicii nu ne foiam, nu vorbeam, nu râdeam, nu ne ridicam să plecăm. Tot ce se făcea în Casa Domnului era important pentru noi de aceea stăteam în liniște respectând solemnitatea actului închinării.
3. Am slujit scopului cu multă răbdare. Nu ne-a fost ușor în toți acești ani. Mulți ne-au trântit și nu s-au purtat cu duhul blândeții. Unii ne-au murdărit fără să le pese că noi nu ne putem curăța singure. Alții ne-au mâzgălit cu pixul sau ne-au zgârâiat cu cheile de la mașină. Câteodată am fost disprețuite fiind făcute coș de gunoi de cei ce-și lăsau pe noi resturile alimentelor neconsumate. Cu toate acestea noi am răbdat. N-am spus nimănui nimic. Am mulțumit în liniște femeii care venea să ne curețe și ne-am rugat să fie iertată pentru cuvintele pe care le rostea desprinzând guma de mestecat de pe noi.
4. Am arătat tuturor ospitalitatea noastră. Am primit bine pe oricine se așeza pe noi. Nu am făcut diferență între bogat sau sărac, învățat sau om simplu, tânăr sau bătrân. I-am primit cu aceeași bunăvoință pe toți. Am văzut că unii oameni făceau diferență între noi. Alegeau pe cele din față sau pe cele din spate. Oamenii alegeau scaunele dar noi nu alegeam oamenii. Primeam cu ospitalitate și bunăvoință  atât pe frați cât și pe musafiri. In ospitalitatea noastră eram gata să primim și câte doi oameni pe un scaun. Ne-am bucurat întotdeauna când Casa Domnului era plină. Atunci  simțeam ca suntem de folos bisericii. Ne părea rău atunci când nu aveam pe cine sluji.
5.  Intotdeauna am respectat timpul de închinare. Noi nu am întârziat niciodată. Nimeni nu a putut spune că nu se poate începe serviciul fiindcă lipsim noi. Niciodată nu ne-am uitat la ceas ca să plecăm mai devreme. Intotdeuna am rămas după ce oamenii au plecat.
6.   Niciodată nu am exprimat vreo nemulțumire. Am auzit multe nemulțumiri din gura celor ce ne foloseau. Noi am arătat mereu mulțumire. Persoanele care se foloseau de serviciile noastre veneau adesea cu haine noi. La fiecare sărbătoare noi observam asta. Noi de 15 ani nu ne-am schimbat înfățișarea. Postavul de pe noi s-a învechit, s-a uzat dar nu am murmurat niciodată. Suntem gata să slujim cu bucurie până la sacrificiu.

Pe noi nimeni nu ne-a lăudat vreodată și nu ne-am supărat. Am trăit satisfacția de a împlini ceea ce v-am auzit pe voi rostind adesea din Scriptură :”Multumiți-vă cu ce aveți…”

Scaunele ar fi continuat să vorbească dar pentru mine a fost suficient ce le-am auzit spunând. M-a cuprins teama la gândul că mărturia lor este atât de adevărată încât ne lasă pe noi fără cuvinte. Niciodată nu mi-am imaginat că ele ar avea atâtea de spus. Regret că nu le-am ascultat niciodată. Trebuie ascultate mai des. Cuvântul lor de învățătură are greutate în fapte. Abia aștept să se reîntâlnească biserica cu scaunele. Vom mulțumi lui Dumnezeu și pentru ele. Mesajul lor (deși fără cuvinte) este categoric. Nu am întâlnit încă scaune mai primitoare decât scaunele Casei Domnului. Doamne dă-ni-le iarăși înapoi cât mai curând!

Ilie Milutin, pastor biserica baptistă Coronini, CS

Păstrați distanța!

Adesea suntem îndemnați prin mesaje scrise să păstrăm ceva ce este de folos tuturor. Afișe de genul ”Păstrați curățenia!” sau ”Păstrați liniștea” am citit fiecare din noi. In perioada aceasta ni se repetă mereu să păstrăm…distanța! Zilele trecute am fost la un depozit de materiale din Moldova Nouă să cumpăr ceva. Intrând în hala depozitului, m-am apropiat de locul de facturare și am dat să intru. Până să văd ce se întâmplă aud un strigăt : ”Așteptați”! Era un client înăuntru și am așteptat să iasă. La ieșirea acestuia, am pășit spre masa vânzătoarei. Aceasta (cu masca chirurgicală pe față) a strigat din nou : ”Păstrați distanța!” M-am conformat imediat. Am uitat că trăim vremea distanțării. Câteva recomandări se aud mereu : ”Stați acasă!” și ”Păstrați distanța!”

Stăm acasă și nu ne mai putem aduna în Casa de rugăciune. Ne întâlnim tot mai rar unul cu altul și trebuie să păstrăm distanța. Tânjim după vremea libertății de mișcare. Așteptăm să putem să ne întindem mâna din nou. Cu ajutorul Domnului nădăjduim să nu ni se mai spună ”Păstrați distanța!” Cu ideea aceasta în minte am descoperit că Biblia ne învață că trebuie să stăm totdeauna la distanță față de anumiți oameni și față de anumite dorințe.  Spre exemplificare :

1. Păstrează distanța față de oamenii nebuni.  Solomon spune ( Prov.14:7) : ”Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi știința” Pe cine numește Scriptura ca fiind nebun?

         – Pe cel care nu crede în existența lui Dumnezeu. David spune (Ps.14:1 / Ps.53:1) : ”Nebunul zice în inima lui : Nu este Dumnezeu!”

– Pe cel ce nu iubește înțelepciunea și învățătura : ”…nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.”(Prov.1:7)

–   Pe cel ce răspândește bârfe : ”…cine răspândește bârfele este un nebun.” (Prov.10:18)

–    Pe cel ce este pornit să facă răul :”Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul...”(Prov.10:23)

–    Pe cel ce se mânie repede :”Nebunul îndată își dă pe față mânia…”(Prov.12:16)

–    Pe cel ce vorbește urât :”Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun…”(Prov.17:7)

–      Pe cel ce se încrede în el însuși :”Cine se încrede în inima lui este un nebun…”(Prov.28:26)

–      Pe cel care nu vrea să muncească :”Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă însăși carnea lui.”(Ecles.4:5)

–       Pe cel guraliv :” Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla…”(Ecls.10:14)

De toți acești oameni trebuie să ne ținem la distanță. Orice asociere cu ei ne poate contamina în plan spiritual.

2. Păstrează  distanța față de oamenii care fac dezbinări. Apostolul Pavel spune : ”…depărtează-te de cel ce aduce dezbinări.”(Tit 2:10)

In trupul lui Hristos trebuie să domnească unitatea dar sunt unii care seamănă discordie. Pe aceștia trebuie să-i ținem la distanță. ” Vă îndemn, fraților, să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii, pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei.” (Rom.16:17) Astfel de oameni trebuie identificați și ținuți la distanță.

3. Păstrează distanța față de gândul mândriei. Este lupta pe care o avea de dus apostolul Pavel. El spune : ”…departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru.”  Gândul de a ne lăuda cu tot felul de evidențe personale trebuie ținut la distanță. Este un gând periculos care generează păcatul mândriei. Trebuie să păstrăm un asemenea gând la distanță.

Ne rugăm să ne ajute Dumnezeu să depășim perioada când din prudență medicală trebuie să păstrăm distanța între noi. Ne rugăm însă lui Dumnezeu ca și după ridicarea restricției să putem păstra distanța față de oamenii nebuni, față de cei care fac dezbinări și față de propria noastră dorință de evidențiere. Vom avea posibilitatea să stăm aproape de oamenii lui Dumnezeu așa cum îl îndeamnă apostolul Pavel pe Timotei :”…urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”.(2Tim.2:22). Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

Ilie Milutin, 

președinte Comunitatea Baptistă CS

 

Îndemnuri pentru cel neprihănit

Câteva observații și îndemnuri pentru rugăciune:

1. FEREȘTE-TE DE ASTFEL DE ATITUDINI!:

a. NU TE MÂNIA! – versetul 1a, 7b, 8a: ”Nu te mânia pe cei răi! Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele! Lasă mânia” – chiar dacă cel rău are o aparentă prosperitate, bazată pe nedreptate – Iacov 1:20: ”căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.”

b. NU PRIVI CU INVIDIE! – versetul 1b: ”şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul” – nu privi cu invidie, chiar dacă omul rău are bunăstare – Proverbe 14:30: ”O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.”

c. NU IUȚIMII ȘI SUPĂRĂRII! – versetul 8b: ”părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” – iuțimea și supărarea fac rău, duc într-o direcție greșită – efeseni 4:3: ”Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel† de răutate să piară din mijlocul vostru.”

2. ADOPTĂ ALTFEL DE ATITUDINI!

a. ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL DIN TOATĂ INIMA – versetul 3a: ”Încrede-te în Domnul”
• Proverbe 3:7: ”Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!”
• Psalmul 37:5b: ”încrede-te în El şi El va lucra!” – este modul în care Îl determinăm pe Dumnezeu să lucreze!

b. FĂ BINELE! – versetul 3b: ”şi fă binele”
• Chiar dacă în noi e altă lege, trebuie să facem binele – Romani 7:21: ”Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.”
• Vei dăinui în veci dacă faci binele – Psalmul 37:27: ”Depărtează-te de rău, fă binele şi vei dăinui pe vecie!”

c. UMBLĂ ÎN CREDINCIOȘIE! – versetul 3c: ”umblă în credincioşie!”
• la rugăciunea lui Ezechia, Dumnezeu a răspuns pentru că Ezechia umbla în credincioșie și făcea binele – Isaia 38:2-3:” Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.”

d. LASĂ ÎN GRIJA DOMNULUI VIITORUL TĂU! – versetul 5a: ”Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului” – este cea mai sigură atitudine chiar dacă ești nedreptățit și nu ai succes, promisiunea lui Dumnezeu este că dacă faci așa – versetul 6: ”El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.”

3. TACI ȘI NĂDĂJDUIEȘTE ÎN DOMNUL! – versetul 7a: ”Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El!”
• Ana s-a rugat în tăcere, cu nădejde și a primit răspuns de la Dumnezeu – 1 Samuel 1:13: ”Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul.”

Sandi Budimir, pastor

Comunicat referitor la ținerea evenimentelor speciale ale Bisericii

Iubiți frați,
Vă transmitem atașat Comunicatul cu privire la ținerea evenimentelor speciale ale bisericilor Baptiste împreună cu un material explicativ referitor la Cina Domnului.
Domnul Isus să vă călăuzească, ocrotească și binecuvânteze în tot ce faceți.

Stimaţi fraţi slujitori, dragi fraţi şi surori în Domnul Isus Cristos,
În urma întâlnirii Comitetului Executiv din 3 aprilie 2020, considerăm că este benefic să vă comunicăm următoarele:

1. Apreciem iniţiativele slujitorilor duhovniceşti ai bisericilor locale şi ai comunităţilor teritoriale de a chema credincioşii la un timp de post şi rugăciune.
   Dacă atitudinea noastră în perioada de post şi trăirea noastră în viaţa de fiecare zi vor fi plăcute Domnului, nădăjduim că familiile noastre, bisericile şi naţiunea română, vor experimenta binecuvântarea rugăciunilor ascultate. Menţionăm că în
   perioada imediat următoare, 5-26 aprilie, comunităţile teritoriale, printr-o bunăorga nizare, acoperă cu rugăciune toate cele 24 de ore. Vă rugăm să vă notaţi de asemenea, în agende şi duminicile din 7 iunie, 6 septembrie, 6 decembrie, când, dacă vom fi în viaţă, vom fi chemaţi să ne smerim și să mijlocim înaintea Domnului
   cu post şi rugăciune.
2. Recomandăm bisericilor şi comunităţilor teritoriale, care nu au reuşit să ţină adunările generale anuale, să îşi continue activitatea până când se vor putea organiza adunările generale statutare.
3. Recomandăm slujitorilor duhovniceşti şi bisericilor să programeze şi reprogrameze toate serviciile divine în cadrul cărora sunt planificate evenimente speciale (botez, Cina Domnului, etc.), așteptând cu credință timpul în care bisericile
   se vor putea aduna iarăși în bucuria și frumusețea părtăşiei și închinării înaintea Domnului. În acest sens, ataşăm un material cu privire la celebrarea Cinei Domnului în perioada de pandemie prezentat de Comisia de Educaţie şi asumat de noi.
   Dragi fraţi în Domnul Isus Cristos, perioada aceasta nedorită, neplăcută, dar permisă de Dumnezeu nu schimbă nici Sfintele Scripturi, nici Mărturisirea noastră de Credinţă şi nici
   Statutul Cultului. Vă îndemnăm aşadar, să folosim zilele care vin cu smerenie, dar şi cu încredere. În timp ce respectăm recomandările legale, să investim în apropierea noastră de
   Dumnezeu şi în întărirea relaţiilor de familie. Să folosim mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a întări relaţiile frăţeşti şi a mărturisi împăcarea cu Dumnezeu prin
   Domnul Isus Cristos.
   Vă dorim protecţia şi binecuvântarea Domnului în fiecare zi…
   Președinte Secretar General
   Viorel Iuga Ioan Ardelean

Postul de gură

”Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului”(Plâng.3:26)

      Trăim o vreme de încercare la nivel mondial. Fiecare din noi suntem afectați într-un fel sau altul. Tiparul obișnuit al activităților noastre zilnice s-a modificat dramatic. O banală deplasare pentru nevoi curente trebuie aprobată. Frica de contaminare cu virusul nebiruit ne îndeamnă la precauție maximă. Nu ne mai putem deplasa în voie, nu ne mai putem întâlni dar putem vorbi. In vremea aceasta se vorbește mult. Se exprimă păreri. Se fac analize. Se dau explicații. Se fac propuneri. Se caută soluții. Numele lui Dumnezeu este rostit mai des ca niciodată. Pentru că omul nu a găsit soluția la problema ivită, se face tot mai mult apel la Dumnezeul Atotputernic. Ce-i putem spune acum lui Dumnezeu? Care este cea mai bună atitudine pe care o putem avea față de Dumnezeu în această vreme? Coronavirusul nu poate fi controlat de oameni dar a scăpat și de controlul lui Dumnezeu? Cu siguranță, nu! Planurile oamenilor s-au năruit în mod cu totul neașteptat. Planul lui Dumnezeu e afectat cu ceva? Cu siguranță, nu! Stim ce plan are Dumnezeu cu omul îngăduind această încercare? Nu știm. E greșit să-i spunem lui Dumnezeu ce am vrea noi să se întâmple? Cu siguranță, nu! El este Tatăl nostru. E bine să-i spunem ce ne-am dori, ce am vrea noi să se întâmple. În grădina Ghetsimani, Fiul lui Dumnezeu s-a rugat de trei ori ”Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta!”(Mt.26:39 și urm.) De fiecare dată însă a adăugat ”Totuși nu cum voiesc Eu ci cum voiești Tu”. Este bine să ne rugăm și să-I spunem lui Dumnezeu dorințele noastre pe care întotdeuna să le punem sub autoritatea voii Lui.

    Așteptăm ajutorul Domnului. Cerem ajutorul Domnului. Este tăcerea un mod de a ne raporta la Dumnezeu în această vreme? Profetul Isaia ne spune despre Domnul Isus (Is.53:7) :  ”Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc…” Ieremia ne spune că este bine să aștepți ajutorul Domnului în tăcere. De ce oare?

• Pentru că și tăcerea își are vremea ei. Solomon ne spune asta (Ecl.3:7) Noi suntem obișnuiți să vorbim mereu. Cineva spunea că nenorocirea omului contemporan vine din faptul că acesta nu mai poate sta în tăcere, liniștit, într-o cameră. David preferă să tacă atunci când Dumnezeu lucrează : ”Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi” (Ps.39:9) Oare este în experiența noastră și o vreme a tăcerii?
• Pentru că nu știm de ce procedează Dumnezeu așa. Atunci când știm ceva, nu e greșit să vorbim dar să vorbim când nu știm e o mare greșeală. Printre tertipurile folosite în școală era și acela de a vorbi ca să dai impresia că știi. Profesorii atenți sancționau întotdeuna aspru metoda aceasta. Au știut prietenii lui Iov de ce Dumnezeu a trimis suferința? N-au știut, dar de vorbit au vorbit. Au fost mustrați de Dumnezeu pentru vorbele lor dar nu au fost mustrați pentru tăcerea lor de șapte zile și șapte nopți. 
• Pentru că El are toată autoritatea. Atunci când ești în fața unei persoane investite cu autoritate nu te grăbești să vorbești ci esti dispus să asculți. Dumnezeu vorbește în felul acesta iar noi Îi vom respecta autoritatea prin tăcere. În Țefania 1:7 citim :”Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu!…” Unii sunt așa de grabnici la vorbire și au atâtea de spus încât Dumnezeu ar trebui să tacă pentru a-i asculta. Dumnezeu este Stăpânul, Suveranul, Autoritatea Supremă. Putem recunoaște aceasta și prin tăcere.

         Se vorbește mult în această vreme de încercare. Se recomandă rugăciunea și postul. E bine să le practicăm. Să o facem pentru smerirea noastră în fața lui Dumnezeu.

           Aș recomanda pentru această vreme și postul de gură, adică tăcerea. Nu o tăcere a indiferenței ci o tăcere a smereniei, a supunerii și a recunoașterii autorității lui Dumnezeu. ”Ce-i spui lui Dumnezeu când te rogi?” a fost întrebată maica Tereza. Ea a răspuns : ” Nu-i spun nimic. Eu ascult!”    Vorbește, Doamne, căci robii Tăi ascultă.                        

                                                                                                            Amin!

Ilie Milutin

Un gând

Cuvântul lui Dumnezeu spune:
Efeseni 5
15. Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
16. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
17. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

Prea multă durere oriunde privești

Prea multă durere oriunde privești,
Prea multă tăcere afară,
Nu-i zâmbet, nu-i cântec și stai, te gândești,
Că tot parcă-ncepe să moară!
Lumini sunt puține, închiși suntem mulți,
Zăbrele şi porți ferecate,
Sunt liberi doar codrii şi munții cărunți
Şi vântul ce suflă în noapte!

Prea mult s-a mai râs de credință, de har,
De dragostea mântuitoare,
Dar astăzi vedem că prin foc şi prin jar,
Vom trece cumva, fiecare!
Ceva nevăzut a dat iama aici,
Pe-această planetă albastră,
Ucide mulțimi de părinți, de bunici,
Iar noi stăm livizi, la fereastră!

Nu poți să dai mâna sau să-mbrățişezi,
Pe mamă, pe soră, pe frate,
Căci imperativul „Să te protejezi!”
Te-ndeamnă să stai mai în spate!
S-a spus că-i o glumă, că nu poate fi,
La noi ce se vede departe,
Dar n-a trebuit mult mai mult de o zi,
Să auzi de infecții și moarte!

Când Tatăl din ceruri a dat nişte legi,
A dat înspre pace și bine
Şi vorba aceea: „Ce semeni, culegi!”
Ce-am dat noi în schimb? Doar rușine!
Și ce-a făcut omul cel emancipat?
S-a dat la desfrâu, lăcomie,
De Domnul, de Tatăl, de Duh a uitat,
De tot ce-i numit „veșnicie”!

Tic-tacul își bate cadența tăcut,
De parcă i-e frică să zică,
Iar omul se simte mai mic, mai pierdut
Și Terra devine mai mică!
Ajuns-a molima să decime zeci,
Chiar sute și mii de persoane,
Acum ești aici, dacă mâine-ai să pleci,
Vei vrea bogății și galoane?

Gândit-ai vreodată că ești trecător?
Ce rol ai tu-n lumea de-afară?
Când pleacă-o ființă în ultimu-i zbor,
Începe în suflet să doară?
Privește, ascultă pământul robit,
De patimi, de ură, de fală,
Mai are-n el viață, dar parc-a murit,
Suflarea-i e rece şi goală!

Puțini mai pășesc spre-al Iubirii ținut,
Dar încă mai sunt, Aleluia!
Aceştia-s creștinii ce nu L-au văzut,
Dar cred că există Mesia!
Ființele lor luminează tacit,
Ei mângâie şi-ncurajează,
Căci știu că va fi în curând un sfârșit,
De-aceea pe cale veghează!

Nu e o-ntâmplare, e poate-un blestem,
Ce vine ca atenționare,
Vă-ntoarceți cu fața azi spre Betleem
Şi cereți cu toții iertare!
Acum, meditează la timpul rămas
Şi fă tot ce Domnul îți spune,
Să ai siguranța că-n ultimul ceas,
Vei fi sus în cer, nu-n genune!

28/03/2020, Barcelona- Lucica Boltasu

Chemare la rugăciune

Fratele Candreanu Viorel a fost chemat Acasă

“M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”
‭‭2 Timotei‬ ‭4:7-8‬

Mulțumim Doamne pentru fratele Viorel și pentru slujirea adusă bisericii dar mai ales Ție!
Mulțumim pentru nenumăratele învățături aduse poporului în toată lumea!
Mulțumim pentru exemplul dumnealui pe acest pământ și sperăm să ne revedem toți acolo Sus!

Domnul să mângâie familia și să ne întărească!

preluat Biserica Baptistă Betel Ipotești

Biserica lui Hristos : Vremea regăsirii sau vremea încercării?

Lumea este în criză. O situație care nu mă surprinde prin cauza care a generat-o. Aceasta pentru că s-a vorbit cu un an înainte despre posibilitatea ca omenirea să fie lovită (din nou) de un virus cu o arie mare de extindere. Ceea ce mă surprinde este însă dimensiunea efectelor materializate în îmbolnăviri fără număr și în măsuri socio-economice fără precedent sub aspectul durității și a ariei de aplicabilitate. Aceste măsuri sunt motivate de incredibila răspândire a coronavirusului despre care cineva spunea (în spațiul virtual) că ”este Satana”.

     Resimțim din plin duritatea măsurilor luate. După treizeci de ani de libertate experimentată parcă nu ne vine să credem că nu ne mai putem deplasa unde vrem și când vrem. Obișnuiți deja cu libertatea religioasă, nu ne-am fi imaginat că vom trăi vremea când casele de rugăciune vor fi închise din alte motive decât cele legate de persecuție.

    Biserica traversează vremuri grele. Serviciile religioase sunt suspendate. Actele cultice se pot oficia cu un număr extrem de mic de participanți. Slujitorii pot transmite mesaje pe internet. Se pun întrebări la care nu se poate da răspuns. Se caută cu ardoare soluții. Oamenii sunt îndemnați să se roage și să postească. Deviza generală este :„Stai acasă!”

    In toată această complicată situație am constatat că sunt păreri exprimate în mediul virtual ce au ca numitor comun următorul conținut : Nu ne mai putem aduna în casa de rugăciune. Dar alternative sunt. Avem case și biserica se poate întoarce aici adică în locul unde era la început. Revenim la simplitate. Scăpăm de instituționalitate. Nu ne mai controlează nimeni, nu ne mai formalizăm în programe cu coruri, fanfare, colecte și altele. Astfel de exprimări sunt acceptate cu multă ușurință de cei care au o înțelegere superficială cu privire la învățătura biblică despre biserică.

   In Mărturisirea de credință a Cultului Creștin Baptist din România, la sectiunea ”Despre Biserică” se spune : ”In limba greacă, cuvântul Biserică (ekklesia) a însemnat o adunare a celor chemați de acasă și de la afacerile lor ca să se ocupe de chestiuni de interes public.”(sublinierea mea) Ideea de bază cu privire la biserică este ADUNAREA celor chemați.

    In Noul Testament citim : F.A. 1:15 ”…numărul celor adunați laolaltă …” / 4:31 ”… s-a cutremurat locul unde erau adunați” / 5:11 ” O mare frică a cuprins toată adunarea…” / 6:5 ” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări.” / 20:7 ” In ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea.” / 1 Cor.11:20 ” Când vă adunați dar în același loc…” / 14:26 ” Când vă adunați laolaltă…” / Evr.10:25 ” Să nu părăsim adunarea noastră…” (sublinierile îmi aparțin)

    Ideea de bază, definitorie pentru biserică, din toate aceste referințe este adunarea laolaltă în același loc a tuturor celor născuți din nou dintr-o anumită locație precizată.  Este drept că avem și referințe cu privire la biserica adunată în casă dar nu în case. In Romani 16:5 citim : ” Spuneți sănătate și Bisericii care se adună în casa lor”  Este vorba de Biserica ce avea ca loc de întâlnire casa lui Aquila și Priscila. In Romani 16:23 este scris :” Gaiu, gazda mea și a întregii Biserici, vă trimite sănătate.”  Rezultă cu claritate de aici că în casa lui Gaiu se aduna întreaga biserică!

    Cei care pledează în această vreme de criză pentru adunarea bisericii în case pleacă de la premisa că acum biserica se regăsește pe sine. Adică este o vreme benefică, o vreme de întoarcere spre origini, o vreme a dragostei dintâi, a regăsirii!

    Este lucrul care mi-a dat de gandit. Dumnezeu îngăduie încercarea, necazul, privațiunea iar unii ripostează cu jovialitate amăgindu-se cu gândul că trăiesc vremea reașezării bisericii în matca ei originală.

    Când Dumnezeu pedepsește (eu așa înțeleg vremea aceasta) El nu o face cu scopul de a ne testa nouă ingeniozitatea de a evita sau de a răstălmăci intervenția Lui.

Cred că trebuie să fim foarte atenți la răspunsul nostru în fața mustrării lui Dumnezeu. Atitudinea de gen ”poți să dai că nu mă doare” este copilărească prin excelență.

    Nu m-am grăbit să găsesc soluții la aceasă situație. Cred că atunci când biserica nu se mai poate aduna nu poți găsi un substitut, un înlocuitor. Trebuie multă atenție și înțelepciune. Ordonanța militară nr.2/21.03.2020 spune la art.9 că ”Se pot oficia slujbe în lăcașurile de cult, de către slujitorii bisericești/religioși, fără accesul publicului…” dar nu rămâne doar la interdicție (de participare a ”publicului”) ci sugerează și alternativa ”…slujbele putând fi transmise în mass-media sau online”. Interdicția o înțeleg dar permisiunea (sugestia) o văd extrem de ciudată în ideea că ar putea să ne fie sugerată în viitor și în multe alte situații din cu totul alte motive. Transmisiunile live de către un grup restrâns pentru ceilalți care n-au voie să participe (prin efectul legii) sunt cel mult niște comunicate dar n-au de-a face cu închinarea reală a bisericii. Nu sunt împotriva celor care procedează așa. Eu sunt convins de bunele lor intenții dar biserica se închină în mod real atunci când e toată adunată într-un loc. Substitutele sunt periculoase și riscante. Să nu căutăm înlocuitori pentru potolirea dorinței legitime de părtășie. Nici predica pe Youtube nu poate fi aceeași cu predicarea Cuvântului în cadrul adunării sfinților în sărbătoare. E mai bine să experimentăm, să suferim de sete și dor după părtășie decât să căutăm oblojeli, soluții formale, golite de esență. Statul ne-a sugerat o alternativă dar și Satana poate strecura un gând. Dacă după vremea de restricție cei rămași acasă vor dori să continue în acest mod? E cântare, e rugăciune, e mesaj și e și confortul de a asista de acasă la ”serviciu” după o săptămână istovitoare de lucru? Intotdeauna Diavolul s-a folosit de fals pentru a-l prezenta ca adevărat, ca veritabil. E vreun pericol în închinarea ”virtuală” ? Eu cred că da.

    Ințelegerea mea este că vremea aceasta este vremea încercării și nu vremea regăsirii pentru Biserică. E vremea să înțelegem că acum Dumnezeu vorbește iar nouă ni se recomandă tăcerea, meditația, rugăciunea, plânsul. Nu e însă vremea disperării ci e vremea cercetării! Sunt multe de învățat de aici. Am reîndrăgit expresia pe care am auzit-o în copilărie rostită de credincioșii de atunci când erau întrebați duminica unde merg . ”La adunare” spuneau ei. Câtă dreptate aveau! Dacă vom învăța ce trebuie, mare va fi bucuria noastră atunci când ne vom putea bucura iarăși la părtășia Adunării locale. Mă rog ca lucrul acesta să se întâmple cât mai curând cu voia Domnului.                                                       

Ilie Milutin