Biblia – educarea copiilor
12/07/2019 — CBCB
Copiii sunt singura bogăţie terestră pe care o putem lua cu noi în cer, de aceea trebuie să fie mereu în atenţia noastră.
Trăim într-o vreme zbuciumată, într-o societate dezechilibrată, în care s-a pierdut noţiunea valorii. Banul a devenit mai scump decât copiii. Munca intensă din vremea noastră şi timpul ocupat cu tot felul de-ale vremelniciei a dus la neglijenţa formării şi a dezvoltării caracterului frumos şi integru a copilului, şi astfel au crescut copii lăsaţi la voia întâmplării.
Educarea s-a redus la a-l învăţa pe copil să umble, să mănânce şi să vorbească, sau unii părinţi au depus eforturi pentru a-l şcola cât de înalt şi a-l pune pe drumul unei cariere sigure sau a-i creea condiţiile materiale mai mult decât necesare. Dar câţi părinţi mai sunt conştienţi de marea importanţă a formării încă de mic, a unui copil bun cu un caracter frumos? Formarea caracterului este averea mai mare decât toate averile, iar educarea în legile şi poruncile Domnului este mai de valoare decât toate diplomele.
Educarea copilului nu poate fi lăsată pe mâna nimănui, chiar dacă unii influenţează acest proces, cum sunt profesorii, învăţătorii de şcoală duminicală, etc. Educarea este marea datorie a părinţilor, şi baza trebuie pusă până la 7 ani, iar apoi se clădeşte în toţi anii care urmează.
În această “şcoală” a părinţilor de a educa copilul, nu există vacanţă. În fiecare zi, ca părinţi, avem datoria să semănăm în mintea copilului, încă de mic, sfatul şi învăţătura. Repetând mereu, se va întipări în mintea lui şi nu va uita când va fi mare. Aceasta este porunca pe care Dumnezeu o dă părinţilor. “Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia” Deuteronom 32:46.
Urmărim educarea copilului sub două aspecte conform Efeseni 6:4: “… voi părinţilor… creşteţi-i în mustrare şi învătătura Domnului”. Responsabilitatea este a ambilor părinţi, însă linia o trasează tatăl. El este responsabil de felul în care se desfăşoară educarea copilului; el conduce şi îndrumă familia, el conduce şi îndeamnă familia şi el răspunde în faţa lui Dumnezeu.
- Când este momentul potrivit în care copilul poate primi mai uşor învăţătura?
1. Când este curios şi pune întrebări. “Când vă vor întreba copiii voştri ce înseamnă obiceiul acesta? Voi să răspundeţi…” Exodul 12:26-27.
2. În călătorie. “Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să le vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula” Deuteronom 6:7.
- De ce trebuie să-l învăţăm?
1. “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” Proverbe 22:6. Îl învăţăm pe copil pentru a şti să gândească corect, pentru a forma trăsături frumoase şi pentru ca “să-şi pună încredearea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui” Psalmi 78:7.
2. “Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat… din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuirea prin credinţa în Hristos Isus” 2 Timotei 14:17. Învăţătura este obligatorie pentru a trasmite de la o generaţie la alta principiile sfinte. “…Ce ne-au povestit părinţii noştri… nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni… ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui” Psalmi 78:3-7.
Citim despre binecuvântările de care are parte cel ce primeşte învăţătura în Proverbe 4.
· Domeniile în care trebuie să urmărim educarea copilului:
1. Moral, spiritual – educarea în legile lui Dumnezeu şi formarea unui caracter frumos.
2. Social – educarea în dobândirea cunoştinţelor necesare formării unei cariere, a unei slujbe.
Este foarte important să cunoaştem temperamentul copilului cu trăsăturile bune sau rele. Astfel vom putea combate inclinaţiile rele şi să le corectăm, iar valorile, aptitudinile şi calităţile să le apreciem şi să le creştem. Prin sfat, prin exemple şi prin multă comunicare copilul poate primi convingeri temeinice şi astfel să fie în stare să renunţe la anumite obiceiuri proaste.
O altă obligaţie a părintelui este de a supraveghea copilul. Putem parafraza Psalmul 139 cu o relaţie între părinte-copil: Tată, mamă – tu mă cerecetezi de aproape. Ştii când mă culc, ştii unde mă duc, ştii ce gândesc, tu ştii ce vreau să spun până nu-mi iese cuvântul pe buze… Copilul va pricepe că în supravegherea tatălui şi a mamei este dragoste, protecţie şi este spre binele copilului.
Un alt aspect este verificarea dacă face ce i se spune. Eşti responsabil să verifici ce se petrece în casa ta – ce vede copilul tău, ce ascultă, ce fel de muzică, ce emisiuni, cu ce-şi petrece timpul?
În lucrul acesta – de a forma copilul – nu este odihnă. Domnul să-ţi dea putere în fiecare zi. Roagă-te pentru aceasta! Împlică-te cu toată seriozitatea, cu toată conştinciozitatea! Rezultatul va fi spre bucuria şi odihna ta – un copil bun şi în faţa lui Dumnezeu, şi în societate.
Deprinderi care trebuie formate în copil încă de mic:
· Să fie ordonat
· Să muncească după vârsta lui
· Să vorbească frumos, politicos
· Să fie ascultător
Este mai uşor să creşti copii decât să repari oameni! Fă din casa ta un colţ de rai:
· Să audă cântările Domnului, nu bârfe
· Fii un exemplu demn de urmat
· Învaţă-l să cinstească Casa Domnului
Cum poţi verifica trăsăturile de caracter ale copilui? Urmăreşte:
· Cum se îmbracă – este echilibrat, cuviincios?
· Cum se comportă în familie, în societate şi în biserică?
· Cum conduce bicicleta sau maşina – respectă regulile?
· Este un om de cuvânt, sau îl calcă?
· Este punctual sau întârzâie mereu?
· Îi place ordinea sau este dezordonat?
· Gândeşte profund sau priveşte lucrurile la suprafaţă, superficial?
· Este nervos, aprins sau se controlează?
· Este mândru, închipuit sau a înţeles valoarea modestiei?
· Îi place seriozitatea sau este uşuratic?
Nu poţi fi un părinte perfect, dar poţi fi părintele care stă pe genunchi pentru copilul său.
Biblia – rolul bărbatului în căsătorie
05/07/2019 — CBCB
Post-modernismul în care trăim, încearcă să răstoarne valorile fundamentale şi să schimbe felul oamenilor de a percepe lucrurile. Femeile, pe unde de voie, pe unde de nevoie, au ajuns să preia rolul bărbaţilor şi, aceasta, în cele din urmă, aduce lipsă de armonie în familii şi societate. Pentru că dorim să trăim potrivit cu scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu, pentru că vrem să avem familii puternice şi pentru că vrem să reflectăm caracterul lui Dumnezeu în toate, este important pentru fiecare bărbat să cunoască ce aşteaptă Dumnezeu de la el în căsătorie. Este necesar pentru fiecare femeie să cunoască rolul bărbatului ca să nu i-l preia, ci invers, să-l ajute şi încurajeze pe soţ în rolul stabilit de Dumnezeu pentru el. Deci, care este rolul bărbatului în căsătorie?
1.Să-şi iubească soţia
În Epistola către Efeseni, Apostolul Pavel a scris:
Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup. ” Taina aceasta este mare –(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5: 25-33)
Aceasta este cea mai importanta poruncă ce ţine de rolului bărbatului în căsătorie şi realizarea ei va aduce după sine împlinirea tuturor celorlalte. De la fiecare bărbat, Dumnezeu aşteaptă să-şi iubească soţia ca şi Hristos Biserica şi aşa cum îşi iubeşte cineva trupul său propriu. Atunci când un bărbat arată o astfel de iubire faţă de soţia sa, prin aceasta arată tuturor oamenilor dragostea pe care o are Isus Hristos faţă de Biserica Sa.
2.Să-şi admire soţia
Când i-a creat Dumnezeu pe Adam şi Eva, primul bărbat şi prima femeie, iată ce a zis bărbatul când a văzut pentru prima dată femeia:
Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om. ” (Geneza 2: 23)
Expresia „iată în sfârşit” arată admiraţie pentru cineva care era dorit mult şi aşteptat. Astfel de atitudine trebuie să aibă fiecare bărbat faţă de soţia sa în toate zilele petrecute în căsătoria.
3.Să se dezlipească de părinţii săi
După citirea titlului acestui articol, cititorul ar putea crede că punctul acesta este în afara subiectului nostru. Nu chiar aşa. Când a adus-o Dumnezeu pe Eva la Adam, a zis:
De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. (Geneza 2: 24)
Prin aceasta Dumnezeu nu vrea să zică că copiii ar trebui să-şi nesocotească părinţii sau să nu se îngrijească de ei. Dar din momentul căsătoriei, fiecare bărbat trebuie să fie conştient că relaţia cu soţia este prioritate şi nu va admite ca părinţii să-i controleze această relaţie sau să manipuleze. Părinţii înţelepţi nu vor face aceasta nici odată, dar nu toţi părinţii sunt la fel de înţelepţi. Cunosc pe cineva, care după căsătorie a lăsat ca mama lui să aibă un control până acolo că ţinea la sine banii lor şi hotăra ce haine să cumpere soţia lui. Căsătoria lor n-a durat mult, iar el a ajuns foarte nenorocit. Eu însă, încă pe atunci l-am avertizat nu o singură dată că aşa va sfârşi dacă nu se dezlipeşte de mama sa ca să se alipească de soţie. În acelaşi timp, fiecare bărbat trebuie să fie conştient că atunci când se căsătoreşte, este dator să-şi întreţină familia şi să se îngrijească de părinţii săi şi ai soţiei. Iar dacă părinţii le acordă un ajutor material la o anumită perioadă, să o primească ca o binecuvântare şi nu ca ceva obligatoriu.
4.Să se lipească de nevasta sa
Înţelesul primar al acestei porunci ţine de relaţia intimă a cărei iniţiator trebuie să fie bărbatul. Să nu creadă însă cineva că este greşit sau ceva rău ca soţia să vină cu iniţiativa în relaţiile intime. Doar că fiecare bărbat trebuie să ştie că Dumnezeu îl vrea să fie cu iniţiativă, atât în ceea ce priveşte zidirea relaţiei cu soţia sa, cât şi în celelalte aspecte ale vieţii. Atunci când apar situaţii dificile în familie, de la bărbat se aşteaptă să fie cel care caută soluţii, ia atitudine şi acţionează pentru a rezolva acele situaţii dificile.
5.Să fie transparent în relaţia cu soţia sa
În acelaşi capitol 2 din cartea Geneza, la încheiere, scrie:
Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine. (Geneza 2: 25)
Expresia „erau amândoi goi” implică mai mult decât lipsa hainelor. Bărbatul şi femeie erau deschişi unul faţă de celălalt, având o transparenţă deplină în care nimeni nu se ascunde de celălalt şi nu se teme să-şi spună gândurile de frica că va fi condamnat.
6.Să fie capul nevestei
Am observat odată, în timpul unei cununii, cum un bărbat, când a auzit acest adevăr, şi-a ghiontit soţia şi i-a spus: „Auzi? Ia bine seama la ce vorbeşte preotul! ” În acelaşi timp, când predau cursul „Căsătorie fără regrete” de multe ori am văzut cum femeile care nu au cunoscut anterior din Cuvântul lui Dumnezeu, când ajung la acest adevăr se arată nemulţumite. Dar, aceasta este ordinea stabilită de Dumnezeu:
Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos. (1 Corinteni 11: 3)
Hristos fiind Capul nostru ne poartă de grijă, ne protejează şi S-a jertfit pentru noi. În acelaşi fel se aşteaptă de la fiecare bărbat să fie capul soţiei şi nu doar unul care dă ordine şi îşi impune voia cu autoritate. Domnul să ajute pe fiecare bărbat să se poarte cu soţia sa, tot aşa cum se poartă Domnul Isus cu noi.
7.Să dea cinste soţiei
Este greu pentru unii bărbaţi să înţeleagă de ce femeile se aşteaptă să fie tratate cu respect cum ar fi de exemplu, să li se dea mână când coboară din autobus sau pe scară. Dar aşa ne învaţă şi Dumnezeu să procedăm când spune:
Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. (1 Petru 3: 7)
Dumnezeu să ajute pe toţi bărbaţii să-şi îndeplinească rolul stabilit de Dumnezeu şi în felul acesta, să prezentăm lumii caracterul Domnului nostru Isus Hristos.
Biblia – rolul femeii în căsătorie
04/07/2019 — CBCB
1.Să fie un ajutor potrivit pentru soţ
După ce Dumnezeu în capitolul 1 al cărţii Geneza trece în revistă evenimentele din cele şase zile ale creaţiei, în capitolul 2 descrie cu mai multe detalii cum a avut loc facerea bărbatului şi a femeii. Dumnezeu l-a creat pe bărbat din ţărâna pământului, l-a aşezat în grădina Edenului şi i-a dat responsabilitate să lucreze şi să păzească această grădină.
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. ” (Genesa 2: 18)
Înainte să fi fost creată femeia, înainte să fi primit ea numele de la bărbat, Dumnezeu a stabilit pentru ea rolul principal şi anume, în calitate de soţie, să fie „un ajutor potrivit pentru soţul ei”. Ce înseamnă ajutor potrivit? Este cineva care participă activ în tot ceea ce face bărbatul, care este interesată în aceeaşi măsură şi pasionată de aceleaşi scopuri. De aceea, este important pentru cei ce se căsătoresc să-şi pună întrebarea dacă urmăresc aceleaşi scopuri în viaţă, ca să nu ajungă a fi până acolo de independenţi, încât să se trezească a fi străini. O femeie care vrea să-şi îndeplinească rolul de soţie, se va interesa de activitatea bună a soţului ei, de scopurile şi de eforturile lui şi-l va susţine, ajuta şi sfătui în realizarea acestor scopuri.
2.Să răspundă activ la iniţiativele bune ale soţului
După ce Dumnezeu a creat femeia şi a adus-o la om, după ce omul, în cea mai mare bucurie, a salutat femeia şi i-a dat numele său, arătând că sunt una, de aceeaşi identitate, Dumnezeu a spus:
De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. (Genesa 2: 24)
Principalul înţeles al acestui verset este faptul că Dumnezeu i-a lăsat responsabilitatea soţului să iniţieze relaţia fizică, iar soţiei să răspundă şi să întreţină iniţiativa bărbatului pentru a păstra această relaţie totdeauna frumoasă şi romantică. Acest verset mai scoate în evidenţă şi un principiu important şi anume că femeia să ştie a răspunde pozitiv la iniţiativele bune ale soţului astfel încurajându-l la lucruri bune şi apreciindu-l pentru ceea ce realizează sau tinde să realizeze.
3.Să fie deschisă cu soţul
Următorul verset din cartea Genesa spune:
Omul şi nevasta lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine. (Genesa 2: 25)
Pasajul acesta implică mai mult decât doar a fi dezbrăcaţi sau lipsiţi de haine. Aceasta implică o deschidere sufletească unul faţă de altul sau, cu alte cuvinte, o astfel de deschidere când poţi să spui partenerului de căsătorie gândurile pe care ţi le spui ţie, fără să te aştepţi să fii acuzat sau ridiculizat, sau mai ştiu ce. Aceasta este o responsabilitate atât a soţiei, cât şi a soţului să respecte şi să aprecieze persoana celuilalt.
4.Să fie supusă soţului
Cuvântul lui Dumnezeu spune:
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. (Efeseni 5: 22-24)
Spiritul pervertit al vremurilor moderne le face pe unele femei să se simtă înjosite când ajung să citească aceste versete din Biblie şi să se vadă privite inferioare înaintea lui Dumnezeu. Nu este aşa! Faptul că eşti chemat să arăţi supunere soțului nu înseamnă că eşti inferior ca şi valoare înaintea lui Dumnezeu, ci este o necesitate pentru a putea vieţui în bună armonie, pentru a reflecta caracterul lui Dumnezeu şi pentru a realiza chemarea pe care ne-a pus-o El înainte în căsătoriile noastre şi anume să reflectăm relaţia care este între Hristos şi Biserica Sa. Spre sfârşitul acestui capitol, prin apostolul Pavel, Dumnezeu a mai spus:
Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5: 33)
Când zice „să se teamă” nu are în vedere să fie motivată de frică, ca să nu fie pedepsită, ci să aibă o atitudine de respect aşa ca să-i fie teamă să nu supere pe soţul ei şi să afecteze relaţia frumoasă pe care trebuie să o aibă.
5.Să-şi iubească soţul cu afecţiune
Când apostolul Pavel îi da instrucţiuni lui Tit cum trebuie să înveţe pe oameni din bisericile insulei Creta, i-a scris astfel:
Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincoasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. (Tit 2: 3-5)
Cuvântul tradus aici „să iubească bărbaţii” este grecescul philandros şi înseamnă să arate o dragoste prietenească şi plină de afecţiune. Şi mai este un lucru important, bărbatul este pus aici înaintea copiilor. O soţie înţeleaptă va şti totdeauna să ofere dragoste afectuoasă soţului ei şi atunci când vor avea copiii mici sau vor avea copii mulţi. Nu-şi va nesocoti soţul sub pretext că are multe griji. Apoi, copiii sunt în deplină siguranţă şi împliniţi atunci când văd o relaţie plină de afecţiune la părinţii lor.
Dacă eşti căsătorită, nu mai accepta învăţătura celor ce spun că în toate lucrurile trebuie să fii deopotrivă cu soţul tău. Aceasta nu este egalitate, ci este o uzurpare şi în cele din urmă te va face nefericită şi va aduce durere şi întristare soţului şi altora. Dacă vrei să experimentezi adevărata bucurie de a fi soţie, alege să trăieşti în căsătoria ta potrivit cu rolul pentru care te-a creat Dumnezeu.
Vasile Filat
Botez nou testamentar 2019 – Biserica baptistă Speranța Reșița
25/06/2019 — CBCB
Și în acest an Domnul a mai strâns șapte snopi în Grânarul Său. Ne bucurăm împreună cu ei, la mărturisirea lor publică și în apa botezului, la care vă invităm cu drag, Duminică dimineața 30 iunie 2019. DUMNEZEU SĂ-I BINECUVINTEZE!
Alex 
Adi 
Emina 
Valentina 
Dani 
Dariana 
Gheorghe
Întâlnirea pastorilor – iunie 2019
22/06/2019 — CBCB Marți, 25 iunie 2019, de la ora 9.00-13.00, are loc întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Caraş, care se adună pentru părtăşie, rugăciune şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.
Întâlnirea va avea loc la Biserica Creştină Baptistă BETEL din Reșița, str. Văliugului, nr.29
În cazul în care nu puteți participa la întâlnire, vă rog să-i anunțați pe fr. pastori Catalin Constantin și Zoly Bancsov.
Vă aşteptăm cu drag !
Olimpiada Biblică pentru copii și tineret, faza pe Comunitate – 01.06.2019
08/06/2019 — CBCBȘi anul acesta, prin harul Domnului, Liceul Teologic Baptist Reșița a fost gazda Olimpiadei Biblice, faza pe Comunitate, concurs organizat pentru copii și tineri de către Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Caraș-Severin.
Concursul a avut loc în ziua de sâmbătă, 01 iunie 2019, participând un număr de 59 copii și tineri din 13 biserici: „Noul Legământ” Bănia, „Harul” Bocșa, „Sion” Borlova, „Sfânta Treime” Caransebeș, „Ghetsimani” Caransebeș, Eftimie Murgu, „Nădejdea” Gârbovăț, “Harul” Globu Craiovei, Emanuel” Grădinari, Nr.1 Reșița, „Speranța” Reșița, „Golgota” Turnu Ruieni și „Betel” Vermeș.
După derularea concursului propriu-zis și servirea mesei de prânz participanții au vizionat un film, timp în care lucrările au fost corectate, iar mai apoi a avut loc festivitatea de premiere tot la Liceul Teologic Baptist Reșița.
A fost un timp binecuvântat atât pentru participanți cât și pentru organizatori. Bucuria a fost mare văzând cât de bine s-au pregătit majoritatea participanților. Acest lucru s-a văzut în rezultatele obținute, având șapte lucrări cu punctaj maxim (100 de puncte), fiind necesar la unele grupe să se țină și proba de departajare pentru a stabili care este ocupantul primului loc. Această departajare a trebuit să fie făcută întrucât la faza națională a concursului poate participa din partea comunității noastre doar un reprezentant la fiecare grupă de vârstă.
Anul acesta faza națională a Olimpiadei Biblice se va desfășura în două locații diferite. Astfel, în luna iulie copiii (clasele I-VIII) vor susține concursul în afara țării, respectiv în Grecia, iar tinerii (liceenii și studenții) vor merge în luna august la București pentru etapa finală a acestui concurs.
Ne rugăm Domnului să-i țină în mâna Lui și să le dea înțelepciune și biruință în tot ceea ce fac.
Director: Prof. Vîrdău Adriana Cristina
Director adjunct: Prof. Ciorba Diana
Primele locuri au fost ocupate de următorii participanți:
