Numai oameni cinstiţi

Regele Prusiei, Frederic al II-lea (1712-1786), a fost numit încă din timpul vieţii Frederic cel Mare, căci a fost într-adevăr un mare bărbat de stat. A fost foarte iubit de popor, care a preţuit mai ales simţul lui de dreptate. În anii de mai târziu a fost numit simplu, cu adânc respect: „bătrânul Fritz”. De multe ori se amesteca printre oamenii din popor, ca să le poată cunoaşte grijile şi problemele. Pe de altă parte, nimănui nu trebuia să-i fie frică să-şi spună doleanţele înaintea marelui rege.

Într-o zi, bătrânul Fritz a vizitat o închisoare. Acolo a stat de vorbă cu deţinuţii şi s-a interesat mai ales de faptele lor şi de părerea lor faţă de hotărârea judecătorească. Marele rege, care în simpla lui haină albastră a stat de vorbă cu fiecare ocnaş în parte, a trebuit să constate, spre marea lui mirare, că toţi cei întemniţaţi erau nevinovaţi. Unii spuneau că au fost calomniaţi. Alţii, că au fost victima unei erori, alţii se prezentau a fi victime ale unor judecători nedrepţi. Regele, răbdător, i-a ascultat pe toţi. La urmă a ajuns la un om, care părea foarte descurajat. La întrebarea de ce este aşa de îngrijorat, acel bărbat a răspuns:

–„Maiestate, eu sunt un ticălos! Mai întâi am început să chiulesc de la şcoală. Mai târziu m-am eschivat mereu de la muncă. Aceasta i-a întristat mult pe bunii mei părinţi. Dar eu eram un libertin. Prin lenevia mea, am intrat în datorii, după care am atentat la lucrurile altuia. Viaţa mea este ratată. Ah, de-aş mai putea îndrepta odată totul!”

Regele prusac a spus despre acest păcătos plin de căinţă:

–„El este singurul nemernic între toţi oamenii aceştia cumsecade. Să plece imediat, pentru ca ceilalţi să nu fie stricaţi sub influenţa lui!” De la acesta, regele se mai aştepta la ceva destoinic şi la un început de viaţă nouă. Despre ceilalţi, bătrânul Fritz a spus:

–„Flăcăii aceştia pot să stea mai departe la răcoare. Ei n-au nici ruşine, nici sentiment de vinovăţie, mint şi sunt convinşi de propria lor dreptate.”

Cât de mulţi tineri şi bătrâni se supraestimează pentru a apărea în faţa altora drepţi şi cinstiţi. În ochii oamenilor poate că şi sunt. În faţa lui Dumnezeu însă, nu există nici un singur om fără vină. Nu trebuie să fi stat la închisoare sau să fi omorât pe cineva. A fi convins de propria dreptate este un suficient păcat pentru a nu putea intra în cer. Calea largă, care duce la pierzare, are şi ea un „trotuar”. Acesta nu duce prin murdărie adâncă, însă conduce spre pierzare veşnică. Şi cât de mulţi merg într-acolo, fără griji şi siguri de sine! Concepţia lor de viaţă este exact după placul lor şi ei se află într-o societate numeroasă şi foarte bună. Dar astfel de oameni nu mai pot fi ajutaţi, numai dacă li s-ar deschide ochii la timp să vadă. Isus Hristos a spus: „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9.13). Iar în altă parte a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi” (Luca 5.31).

Dacă eşti cinstit, atunci trebuie să recunoşti că şi în viaţa ta nu sunt toate în ordine. Nu te ascunde după pretexte şi nu te înveşmânta în mantaua făţărniciei! Nu îţi ascunde neliniştea şi greşeala! Mărturiseşte-I celui mai mare rege vina ta! Prin aceasta faci primul pas, pentru ca El să te poată ajuta.

 

Dumnezeu își propune să uite

Arhiepiscopul catolic din Manila relatează experiența pe care a avut-o atunci când o femeie l-a informat că are un mesaj de la Dumnezeu. A tot alungat-o dar era insistentă așa că i-a spus: dacă vroia s-o creadă trebuia să-L întrebe pe Dumnezeu despre un anumit păcat pe care i L-a mărturisit de curând în particular lui Dumnezeu.
Săptămâna următoare a întrebat-o:

„-Ei, L-ai întrebat pe Dumnezeu de păcatul meu?”
– „L-am întrebat.”
– „Și ți-a spus?”
– „Da.”
– „Și ce-a spus?”
– „Dumnezeu mi-a spus că nu-și mai amintește.”

Mica, profetul Vechiului Testament, confirma acest lucru despre Dumnezeu atunci când spune: „El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” (Mic 7:19)

Napoleon vorbind despre Isus

„Totul mă uimeşte la Hristos. Spiritul Lui îmi inspiră un respect fără margini şi voia Lui mă copleşeşte. Nu există nimeni în această lumea cu care sa poată fi comparat. Este cu adevărat o fiinţă care există doar prin Sine. În zadar caut în istorie pe cineva asemenea lui Isus Hristos sau o scriere apropiată de Evanghelii. Nici istoria, nici umanitatea, nici veacurile, nici natura nu-mi oferă nimic cu care să-L pot asemui sau prin care să-L pot explica. La El, totul este extraordinar.” 

La sfârşitul vieţii, Napoleon, care a cucerit jumătate din Europa prin război, a scris în jurnalul său:
„Cu toată armata şi generalii mei nu am reuşit să domnesc măcar un sfert de secol pe un singur continent. Iar acest Isus cucereşte fără violenţă popoarele şi culturile de mii de ani.”
Napoleon Bonaparte

Bucuria

“El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie.”

Care e sursa bucuriei mele? Ce lucruri mă fac să tresar de fericire, să cânt de bucurie, să explodez de entuziasm? Pentru că dacă toate astea își găsesc împlinire în lucrurile de pe pământ, ce se întâmplă când ele dispar? Ce se întâmplă cu veselia și zâmbetul meu când sursele bucuriei mele nu mai există? Ce se întâmplă când nu mai sunt apreciat, nu mai sunt iubit, îmi pierd locul de muncă sau casa, sau pe cineva din familie? Când toate lucrurile de aici de pe pământ îmi sunt luate și nu mai rămân cu nimic, mai e vreun motiv real pentru care să fiu bucuros? Când Cristos e în inima mea, El e bucuria mea, El e pricina mea de laudă, nu am niciun motiv pentru care fața să îmi fie posomorâtă, inima întristată. Adâncimea, înălțimea, lățimea, sănătatea, notele, familia, slujba, cariera, facultatea, iubita, NIMIC nu mă poate despărți de Cristos, în care găsesc bucurie din belșug. Tot ce am pe pământ mi se poate lua, pentru că în definitiv nimic nu îmi aparține. Doar Cristos, El e singurul care rămâne al meu pe vecie, El e moștenirea mea și averea mea. În El, chiar de sunt sărac, sunt bogat, pentru că Îl am ca Dumnezeu și Tata pe Creatorul Universului.

Cântă inima mea cântări de laudă neîncetat pentru Mântuitorul meu? Tresaltă sufletul meu la auzul cuvintelor Lui? Vibrează întreaga mea ființă când stau în rugăciune înaintea Lui?

“vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, că sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”.

Întâlnirea păstorilor – ianuarie 2014

Un anunţ pentru fraţii păstori! 

Marţi, 28 ianuarie 2014, de la ora 9.00-13.00,  are loc întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Caraş Severin, care se adună pentru rugăciune, părtăşie şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.  

Întâlnirea va avea loc la sediul Comunităţii noastre din Reşiţa, str. Mărghitaş, nr.5A

Vă aşteptăm !

Deciziile corecte …

Un soldat american, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă și a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Așa că numele și adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea și ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărții. Și ea i-a scris înapoi. Așa au început să corespondeze și cu cât își scriau, relația lor devenea din ce în ce mai puternică.
Într-una din scrisori, el i-a scris și a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea și dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată. Așa că nu i-a trimis nicio fotografie.
Când s-a terminat războiul și el s-a întors în SUA și-au dat întâlnire în New York, în Grand Central Station. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să țină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir.
Așa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână caută o femeie cu un trandafir în mână. Vă dați seama ce așteptări avea? Era pe punctul de a-și găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată.
Așteptând, a văzut o fată superbă îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el și era minunată. Era dincolo de orice imaginație. Iar el s-a uitat și a văzut că ea nu avea niciun trandafir. Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir în mână.
Vă puteți imagina? Tânăra superbă și doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână. Și nu era frumoasă, chiar destul de urâtă și îmbătrânită. Voi ce ați fi ales? Persoanei cu trandafirul îi știa sufletul de care se îndrăgostise. Așa că s-a îndreptat spre doamna urâtă cu trandafirul în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câțiva pași de el, l-a privit și l-a întrebat:
– Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfâșiată. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: și-a continuat drumul către persoana în vârstă care ținea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea și i-a zis:
– Buna ziua, și a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
– Fiule, nu știu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să țin în mână acest trandafir și mi-a spus că dacă vei veni la mine să-ți spun că te așteaptă la restaurant.

O poveste frumoasă / Edwin Markham

Cine cugetă la Cuvântul Domnului..

Cine cugetă la Cuvântul Domnului găsește fericirea, și cine se încrede în Domnul este fericit. – (Prov.16:20)

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat.6:33)

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta

Fiecare dintre noi cred că a avut ocazia sa vadă care este atitudinea copiilor faţă de părinţi în societatea noastră şi sunt sigur că nu ar pune nota zece pe aceasta. De curând vorbind cu o persoană cunoscută a început să-şi descarce sufletul şi să-mi spună că copii ei şi-au pierdut  complet respectul faţă de ea, că nu mai are nici o autoritate faţă de ei, a ajuns femeia ca să se teamă să mai spună o vorbă mai “apăsată” temându-se ca să nu se aleagă cu vreo bătaie zdravănă. Văzând situaţia aceasta nu mi-a venit a crede pentru că eu am fost crescut într-o familie în care educaţia noastră a fost foarte importantă şi am fost bine instruiţi că respectul faţă de părinţi şi de cei mai în vârstă este cel mai important lucru.

Este îngrozitor să ajungi la o vîrstă înaintată şi să te uiţi la copii tăi că nu au nici un respect faţă de tot ce ai investit în ei.

Şi cred că acum este rândul nostru cel al copiilor să fim atenţi şi hai să vedem nişte adevăruri care ne învaţă Dumnezeu cu privire la respectul faţă de părinţi, pentru că va veni vremea când vom fi şi noi părinţi şi sunt sigur că nimeni dintre noi nu ar dori să aibă o soartă ca a femeii de mai sus sau chiar mai rău.

Mai jos voi reda câteva texte de pe paginile Sfintelor Scripturi şi vom vedea ce trebuie să facem ca să schimbăm situaţia la care s-a ajuns.

1. De ce trebuie să-mi respect părinţii?

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronom 5:16)

• zile lungi
• în ţara pe care ţi-o dă Dumnezeu
• să fii fericit.

1. De cine să ascultaţi mai mult?

Copii, ascutaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. “Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă- “ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”(Efeseni 6:1-3)

– ascultaţi în Domnul de părinţii voştri – dacă părinţii îţi cer să faci ceva care trece peste limitele Cuvîntului lui Dumnezeu (ex. să furi, să minţi…. etc.) atunci să nu-i asculţi.

• aşa este drept
• este o poruncă dată de Dumnezeu3. Care va fi rezultatul dacă îţi cinsteşti părinţii?
• vei fi fericit
• vei trăi multă vreme pe pământ.

Fiecare dintre noi are dreptul să aleagă cum să se comporte cu părinţii lui, dar tot fiecare va da răspuns în faţa lui Dumnezeu pentru cum se comportă. Un proverb spune că “fă altuia aşa cum ai dori să ţi se facă”, dacă tu te comporţi urît cu părinţii tăi cum crezi că se va comporta copii tăi cu tine?.

Vreau acum să-ţi dau nişte întrebări la care să te gîndeşti şi chiar să ei atitudini în urma acestora:

1. Când ultima dată ai spus părinţilor tăi cît de mult îi iubeşti?
2. Cum îţi arăţi tu respectul faţă de cei care te-au adus la viaţă şi au avut atâtea nopţi nedormite stând la căpătâiul tău?
3. Când pleci acasă să-i vizitezi mergi cu mâna goală sau cumperi câte ceva ca să-i bucuri puţin?
4. Gîndeşte-te la zece lucruri pentru care ar trebui să le mulţumeşti părinţilor tăi?
5. Dacă părinţii tăi sunt peste hotare nu te-ai gîndit că poate chiar tu ai fost cel care i-a “împins” să plece doar ca să-ţi asigure ţie un trai mai bun?
6. Ce te-ai face dacă părinţii tăi nu ar mai fi?

Dacă până acum nu te-ai comportat aşa cum ar fi trebuit să te comporţi te îndemn să iei telefonul sau să pleci direct la ei ca să le mulţumeşti în primul rînd pentrucă există şi….. deja tu ştii mai bine motivele pentru care ar trebui să le mulţumeşti.

întelepciune

• Iadul este adevărul înţeles prea târziu! (H.G.Adams)

• Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică. (La Rochefoucault)

• Libertatea este privilegiul de a ne elibera de lucrurile care nu ne plac, pentru a deveni robii lucrurilor care ne plac.

• Dumnezeu este opinia mea publică. (Abraham Lincoln)

• Am reuşit să-L alungăm pe Dumnezeu din şcolile noastre, din cărţile noastre, din inimile noastre şi din vieţile noastre, dar nu vom reuşi să-L alungăm niciodată din …moartea noastră.

• Când Satan ţi-aduce aminte de trecutul tău adu-i şi tu aminte de viitorul lui.

• Credinţa adevărată este viaţa pe care o ducem, nu crezul pe care-l mărturisim.

..cum să ne trăim visul!

Cu toții putem visa….dar prea puțini își trăiesc visul….hai să aflăm din Scriptură cum să ne trăim visul!