Duhul Sfânt – poezie

 „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:26

 

Când nu găsesc răspuns la temeri                                                                         

Şi nimeni n-are un cuvânt,

Tu faci să-mi cadă peste tâmple

Lumina Ta, prin Duhul Sfânt.

 

Când obosesc paşii pe cale

Şi parcă nu mai am avânt,

Tu-mi oţeleşti oasele slabe

Şi mă-ntăreşti prin Duhul Sfânt.

 

Când lungi suspine-n suflet strigă

Şi-n doruri multe mă frământ,

Tu faci ca liniştea să-nvingă

Şi mă mângâi prin Duhul Sfânt.

 

Când tristă-i inima iar viaţa

E ca un lagăr pe pământ,

Tu-mi scrii un cântec de iubire

Şi mi-l trimiţi prin Duhul Sfânt!

 

 

Un gând

 „Domnule am vrea să-L vedem pe Isus!”

(Ioan 12:21)

Am vrea să-L vedem pe Isus:

1. Când este ascuns de ritualuri și formalități.
2. Când este ascuns de structura doctrinelor teologice.
3. Când este ascuns de personalitatea predicatorilor.
4. Când este ascuns de activitățile creștine.
5. Când este ascuns de prezentări parțiale și distorsionate.
6. Când este ascuns de praful controverselor dintre noi, creștinii.
7. Când este ascuns de fariseismul religios contemporan.

Un gând

Crucea lui Isus este cea mai mare intersecție din univers. De aici oamenii o iau spre iad sau spre rai. Nu din pricina faptelor comise. Suntem cu toții tâlharii acestei lumi. Pentru jafurile și fărădelegile noastre a murit Hristos.

Nu este oare înspăimântătoare libertatea pe care o primim în fața crucii Lui Isus? Destinul ne este hotărât de cuvintele rostite în fața Jertfei Sale. Cei doi tâlhari, vinovați deopotrivă de fărădelegile care i-a adus pe cruce se depart etern prin cuvintele rostite în fața lui Isus și a jertfei Lui pe cruce.

Din fața crucii Lui ne vom despărți definitiv. Din pricina cuvintele pe care le vom rosti în fața jerfei Sale. Ai grijă cum alegi!

 

Cine e Tatăl Tău…

Domnul Craddock şi soţia lui s-au aşezat la o masă a unui restaurant anticipând o seară plăcută şi o mâncare bună. În timp ce-şi aşteptau mâncarea, au observat un domn în vârstă, cu părul alb şi o figură plină de caracter, trecând de la o masă la alta şi întreţinându-se cu mesenii. Au ajuns și la masa lor și spuse:

-Ei bine, am să-ţi povestesc o întâmplare”. Şi cu asta, domnul acela îşi trase un scaun şi se aşeză nepoftit la masa celor doi.

-“Mă numesc Ben Hopper. M-am născut nu departe de aici, dincolo de munţi. Mama nu era căsătorită când m-a născut pe mine, aşa că mi-a fost destul de dificil. Când am început să merg la şcoală, colegii au avut o poreclă pentru mine, şi nu era una frumoasă. În pauze stăteam şi-mi mâncam sandwich-ul de unul singur pentru că felul în care-şi băteau joc colegii de mine mă rănea adânc. Cel mai rău era în sâmbetele seara când mergeam în oraş şi simţeam cum ochii oamenilor mă străpungeau, în timp ce se întrebau oare cine o fi tatăl meu.”

-“Când am avut cam 12 ani, la biserica noastră a venit un predicator nou. Mergeam la biserică întotdeauna mai târziu şi plecam acasă mai devreme. Într-o zi predicatorul rosti o rugăciune de încheiere atât de scurtă, încât am fost surprins de oamenii care plecau acasă şi am ieşit împreună cu ei. Simţeam cum mă privesc cu toţii. Chiar pe când să ajung la uşă, am simţit o mână puternică aşezându-se pe umărul meu. Mi-am ridicat ochii şi am văzut faţa predicatorului drept înaintea mea.

–„Tinere, cine eşti tu? Cine e tatăl tău?” întrebă el. Apoi, cercetându-mi parcă trăsăturile feţei, începu să zâmbească larg, ca şi când m-ar fi recunoscut:

–„Stai un pic! Ştiu al cui eşti! Văd asemănarea cu o familie. Tu eşti un copil al lui Dumnezeu!” Şi zicând asta, mă bătu pe umăr, continuând:

-„Băiete, tu ai o mare moştenire. Du-te şi pune mâna pe ea!”

Bătrânul îl privi tăcut pe Craddock pentru o clipă, după care continuă:

-“Cuvintele acelea au fost cele mai importante cuvinte ce mi le-a spus vreodată cineva, şi nu le-am uitat niciodată”.

-„Cu aceasta, băiatul a zâmbit pentru prima dată dupa o lungă perioadă de timp și ieșit pe ușă bisericii o persoană schimbată. Nu a mai fost niciodată la fel . Ori de câte ori cineva il întreba:

–”Cine e tatăl tău? ”, Le spunea doar” Sunt un copil al lui Dumnezeu. ”

Pe măsură ce omul se întorcea să plece, a spus: -„Știi, dacă predicatorul ăla nou nu mi-ar fi  spus că sunt unul dintre copiii lui Dumnezeu, probabil nu aș fi fost aici!” Și a plecat.

Craddock și soția sa au fost uimiți. El a chemat chelnerița și a întrebat-o: –„Știi cine a fost omul care tocmai a plecat, care a stat la masa noastră?”

Chelnerița a zâmbit și a spus: -„Desigur. Toată lumea de aici îl cunoaște. Asta e Ben Hooper. E fostul guvernator din Tennessee!”

 

Întâlnirea pastorilor – iunie 2016

Marţi, 21 iunie 2016, de la ora 9.00-13.00,  are loc întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Baptistă Caraş-Severin. Vom avea momente de închinare prin rugăciune, părtăşie din Cuvânt şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.  

Întâlnirea va avea loc la Biserica Creștină Baptistă din Goleț

Vă aşteptăm cu drag!

 

Mama

Când tu aveai 1 an, MAMA te hrănea şi te îmbăia. I-ai mulţumit plângând toată noaptea.

Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi. I-ai mulţumit fugind de ea când te chema.

Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste şi ţi-o dădea în guriţă. I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.

Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate. I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.

Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru sărbătoare. I-ai mulţumit sărind în prima baltă.
Când tu aveai 6 ani te-a dus la școală. I-ai mulţumit strigând: nu merg, sau lasă-mă în pace eu merg şi singur.
Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.

Când tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată. I-ai mulţumit scăpând-o în poala ei.

Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian. I-ai mulţumit ca nici măcar nu te-ai deranjat să exersezi vreodată.
Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta. I-ai mulţumit nederanjându-te, sărind repede din maşină şi nici măcar nu te uitai înapoi să o saluţi.

Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema. I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.

Când tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe TV. I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casa sau chiar o grăbeai.
Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi. I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.

Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună. I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.

Când tu aveai 15 ani ea venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare.I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.

Când tu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşină.I-ai mulţumit luându-i-o de câte ori puteai, bineînţeles atunci când nu erai cu prietenii.
Când tu aveai 17 ani ea ţi-a cumpărat un telefon.I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea cu prietenii şi colegii, iar pentru ea nu ai avut timp o dată să o suni.

Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.I-ai mulţumit stând la petrecere până in zori.

Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus in campus şi ţi-a cărat bagajele.I-ai mulţumit salutând-o in afara camerei ca să nu te simţi jenat in faţa prietenilor.

Când tu aveai 20 de ani te-a intrebat dacă te întâlneşti  cu vreo fata. I-ai  mulţumit spunând-i „Nu-i treaba ta!”.

Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumită carieră pentru viitorul tău. I-ai mulţumit spunând-I „Nu vreau să fiu ca tine! Acum sunt alte vremuri”

Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ti plătească o excursie în străinătate.

Când tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tău apartament. I-ai mulţumit spunându-le prietenilor ca mobila era urâtă ori demodată.
Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor. I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: „Maaaaami, te rog”!

Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta, a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea. I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.

Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru  copil.I-ai   mulţumit spunând-i „Lucrurile sunt diferite acum”.
Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude. I-ai mulţumit spunându-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.

Când tu aveai 50 de ani ea era bolnavă și avea nevoie să ai grijă de ea. I-ai mulţumit citind despre parinţii care devin povară pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăsnetul în INIMA ta. Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată. Daca ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe. Aminteşte-ţi mereu să îţi iubeşti părinţii. Pentru că nu ai decât o singură mamă şi un singur tată în viaţa ta.

„Familii pentru cer”  de Augustin Cornel Miclea

 

Olimpiada Biblică pentru copii și tineret, faza pe comunitate – 2016

Sâmbătă, 11 iunie 2016, Liceul Teologic Baptist Reșița a fost gazda Olimpiadei Biblice, faza pe comunitate, concurs organizat pentru copii și tineri de către Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Caraș-Severin. Au participat un număr de 53 copii și tineri din 11 biserici: „Noul Legământ” Bănia, „Emanuel” Bocșa, Borlovenii Noi, „Sfânta Treime” Caransebeș, „Ghetsimani” Caransebeș, „Emanuel” Grădinari, „Harul” Moldova Nouă, Pârvova, „Emanuel” Prilipeț, nr.1 Reșița, „Speranța” Reșița.
După derularea concursului propriu-zis și servirea mesei de prânz, toți participanții au vizitat Grădina Zoologică din Reșița, unde a avut loc și festivitatea de premiere:

Director, 
prof. Szucs Alexandru

 

 

Predică fr. pastor Găină

Cuvântul sfânt – de la min 1:02  Fratele Găină.

http://www.ustream.tv/recorded/88136982

 

 

http://www.ustream.tv/channel/rudaria

 

Calul

Se povestește că într-o zi, predicatorul Henry Beecher a dorit să-și cumpere un cal. A mers la târg și a  văzut unul care i-a plăcut și i-a cerut proprietarului să-i spună ceva despre cal. Acesta a primit bucuros:

-„Calul acesta este un cal sănătos, robust, gata să tragă la orice căruță, indiferent cât de încărcată ar fi. Merge la pas, la trap și aleargă la galop. Va lucra oriunde îl pui, nu mușcă și nici nu lovește cu copita. Se ridică de jos fără niciun efort, este blând dar și plin de energie. Pornește la drum la un simplu gest, în orice direcție pe care i-o indici și se oprește exact când dorești.”

La o astfel de reclamă, predicatorul a spus:

-„Ah, dacă ar putea fi calul acesta membru în biserica pe care o păstoresc!”

Lot și Sodoma

Abram and Lot Separate Genesis 13:8-10

Pentru Avraam, Sodoma însemna Lot. Nu știm dacă Avraam a vizitat Sodoma sau nu. Indiferent cum era cetatea aceea de coruptă, pentru patriarh, Sodoma era legată de Lot, nepotul său care locuia acolo. Când averile i-au despărțit și Lot a ales Sodoma, Avraam a rămas cu Dumnezeu, cutreerând dealurile Canaanului pe care-l vor moșteni urmașii lui. Departe, în vale era Sodoma. Și Sodoma însemna Lot.

Dar a venit vestea îngrozitoare. Dumnezeu va șterge de pe fața pământului cetățile câmpiei dedate desfâului sodomiei. Pentru Avraam, vestea însemna distrugerea lui Lot.

Avraam, prietenul lui Dumnezeu, a pornit una dintre cele mai îndrăznețe negocieri cu divinitatea. Dumnezeu nu putea pedepsi pe cel bun împreună cu cei răi. Deși nu este transparent în cuvinte, Avraam se gândea la Lot. Iehova știe și participă la negocieri. Dacă vor fi 50 de oameni buni  nu va arde cu foc și pucioasă cetățile câmpiei, care erau ca grădina lui Dumnezeu. Nici dacă ar lipsi cinci din cei cincizeci.  Avraam insistă și coboară ștacheta la 40. Iehova acceptă propunerea. Patruzeci de oameni buni vor salva cetățile. „Poate că se vor găsi în ea doar treizeci de oameni buni…” Dumnezeu promite că din pricina celor 30 nu va arde cetățile. Dar dacă sunt 20? Dar dacă vor fi doar 10? Dumnezeu promite că cetățile vor fi salvate din pricina celor zece oameni buni.

De ce s-a oprit oare Avraam la zece? De ce n-a mai redus cifrele? Nu mai credea oare în harul divin? Se temea că răbdarea lui Dumnezeu fusese prea încercată de negocierile sale?

De obicei ne oprește din negocierile cu Dumnezeu calculul nostru. Cifrele rațiunii noastre sună cam așa: „Sodoma înseamnă Lot și familia lui. Cu siguranță sunt oameni buni, temători de Dumnezeu. Cele patru fete ale lor (două erau fecioare în casă când au venit îngerii, iar celelalte erau căsătorite și Lot avea gineri – ca să fie gineri și nu ginere, e nevoie de minim doi), în mod sigur au fost căsătorite de Lot cu oameni buni. Deci Lot și soția lui, cele patru fete și patru gineri… fac 10. Or fi având și copii, dar ca să fim siguri, ne putem opri la 10.”

N-au fost zece. Cel puțin două din fetele lui n-au vrut să iasă din Sodoma. Li s-a părut lor și bărbaților că e glumă, așa cum glumă pare vestea că sfârșitul e aproape. Îngerii Domnului i-au scos cu forța din cetate. Domnul îl salva pe Lot la care se gândise Avraam.

La ce cifre se opresc mijlocirile noastre pentru cei dragi? Contând pe cele cunoscute de noi și pe aritmetica noastră sentimentală, s-ar putea să greșim ca părintele tuturor credincioșilor. Calculul nostru adună prea multe necunoscute, merite iluzorii și bunătate aparentă. Numai Dumnezeu știe realitatea. Trebuie să încetăm calcului rațiunii și să îmbrățișăm prin credință, harul  lui Dumnezeu.

Ca să nu moară cel bun împreună cu cel rău, oferta lui Dumnezeu este copleșitoare. Fiul Lui, singurul bun, singurul neîntinat de păcat a murit pentru toți cei răi din această lume.

P.L.