Purtȃnd povara lumii – poezie

Purtȃnd povara lumii, pe Golgota urcȃnd,
Ai mers tăcut la moarte cu ochii lăcrimȃnd.
Ȋndurerat și singur, străpuns de-al urii fier,
Ai fost zdrobit pe cruce între pămȃnt și cer.

Tot răul, tot păcatul din lume adunat
A fost vărsat pe Tine, în trupul Tău curat!
Batjocori, pumni și lanțuri, nuiele, cuie, spini,
Toți demonii-aruncară noroaie peste crini!

Sub ploaia de ocară, în rugul de durere,
Ardea a Ta ființă, cu Tatăl, în tăcere.
N-a venit nimeni, Doamne, să-Ţi șteargă trupul, fața,
Cȃnd te săpa durerea și Te luptai cu viața.

Nu ți-am dat apă, Doamne, cȃnd ai strigat: “Mi-e sete!”
Ţi-am dat, rȃzȃnd prostește, oțet într-un burete.
Și nu știam ce rugă spre Tatăl, Tu, îndrepți,
Cȃnd înaintea morții spuneai: “Te rog, să-I ierți!”

Și-atunci cȃnd am pus piatra pe sfȃntul Tău mormȃnt
Ne-am bucurat că moartea, Isuse, Te-a înfrȃnt.
Ȋn rătăcirea noastră, mȃnați de rea credință,
Credeam că vei rămȃne un mort, în neființă.

Dar faptul învierii, în ființa Ta, Isuse,
A luminat și Iadul și Cerurile-nchise!
Tu-ai sfȃrtecat zapisul, sentința condamnării,
Cu mȃinile iubirii și florile durerii!

Prin sȃngele Tău sfȃnt, în trista răstignire,
Ne-ai împăcat cu Tatăl, ne-ai dat o nouă fire;
Ne-ai scos de sub robie, ne-ai înviat cu Tine,
Ne-ai îndreptat privirea spre zările senine.

Lumina bucuriei și dragostea ne-ai dat
Și Darul mȃntuirii în Tine l-am aflat!
Tu ești a noastră viață și pe pămȃnt și-n cer,
Izvorul de iubire, de pace și-adevăr!

Venim cu închinare și sufletul smerit
Că-n locul nostru, Doamne, pe cruce Te-ai jertfit.
Și pentru-a Ta iubire și veșnică salvare
Cȃntăm cu bucurie a dragostei cȃntare.

E jertfa mulțumirii, curată și senină,
Pe-altarul rugăciunii, în candela divină.
Căci Tu ești Adevărul și sfȃnta Cale dreaptă,
Lumina, Ȋnvierea și Viața-adevărată!

Cu primăvara-n suflet și duhul învierii
Suim, slăvind Lumina, pe treptele salvării.
Și-n flacăra Iubirii urcăm mereu mai sus
Pȃn’ vom ajunge-acasă, în cerul Tău, Isus!

Gelu Ciobanu

Botez nou testamentar la Biserica baptistă HARUL Bocșa – 21 aprilie 2019

În zi de sărbătoare deosebită, Intrarea Domnului Isus în Ierusalim, la Biserica Baptistă Harul Bocșa, am sărbătorit legământul intrării Domnului Isus că Împărat în inima a nouă suflete. Au slujit fanfara, corul mixt al bisericii și alți participanți. La amvonul bisericii au fost frații păstori Petru Nedved, Ilie Tinco și Ilie Milutin care a avut mesajul biblic de botez. Fr. Ilie Milutin, este președintele Comunității Baptiste Caraș-Severin și pastorul Bisericii Baptiste din Coronini. La această sărbătoare de botez a participat o asistență numeroasă, s-a făcut o lucrare deosebită și ne rugăm pentru un rod bogat spre înviorarea sufletului Mântuitorului. Botezul a fost oficiat de fr. pastor Ilie Tinco. Domnul să-i păstreze în biruința Sa pe cei nouă până ce vor ajunge in Cetatea cerească Noul Ierusalim !

Ilie Tinco, pastor

Un gând

Isus trecuse de multe ori prin Ierusalim. Matei, Marcu, Luca şi Ioan consemnează cu toţii prezenţa Sa în Ierusalim la vârsta maturităţii şi mai ales în Săptămâna Patimilor. Luca aminteşte mai multe ocazii foarte cunoscute: înfăţişarea pruncului Isus la templu (Luca 2:22-28), dedicarea Sa la vârsta de doisprezece ani (vers. 41-50), a treia ispită, când Diavolul L-a aşezat pe streaşina templului (cap. 4:9-13). Însă atenţia sa, ca şi a celorlalţi evanghelişti, este îndreptată cu precădere spre ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână din lucrarea lui Isus. Domnul Isus „Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim” (Luca 9:51). Intrarea Sa în cetate a marcat cea mai dramatică şi mai importantă săptămână din istoria lumii. Săptămâna aceasta a început cu marşul Său regal şi s-a încheiat cu moartea Sa pe cruce, prin care cei care erau vrăjmaşi au fost „împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10).

Cu câteva zile înainte de răstignire, ucenicii şi mulţimile s-au înghesuit în cetate, iar cerul de deasupra Ierusalimului a răsunat de aclamaţia: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!” (Luca 19:38).

Scena aceasta impresionantă era o împlinire a profeţiei: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe” (Zaharia 9:9). Cu toate acestea, Domnul Isus ştia că acest marş istoric, care a început cu osanale, avea să se termine curând cu evenimentul de pe Golgota, unde avea să rostească acele cuvinte de triumf: „S-a isprăvit!”

Ferice e de sfinții care sfârșesc în Domnul – poezie

…Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” – „Da”, zice Duhul;
ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apoc. 14:13)

Ferice e de sfinții care sfârșesc în Domnul,
Că scumpă este moartea celor iubiți de El!
Iar faptele-i urmează, purtându-le ecoul
Când veșnic se-odihni-vor de multe osteneli.

Nu-i moartea tragedie, când strămutați sunt sfinții,
Ci-i sărbătoare sfântă-n celestele ‘nălțimi;
Mulțimi de îngeri cântă, primind pe peregrinii
Plecați, spre noua Patrie, de bucurie plini.

E-adevărat, în urmă sunt lacrimi, despărțire,
Că sentimentu-i lege, iar lutu-umanizat,
Dar noi nu disperăm, ca cei ce n-au nădejde,
Că ne conduce-n viață un țel nestrămutat.

De ce e despărțire, când dragi ne sunt plecați?!…
De ce ne copleșește un simțământ ciudat?!…
Cum poate, oare, viața înlocui pe frații
Ce i-am avut aproape, dar timpul i-a zburat?!…

Ni-s multe întrebări fără răspuns aicea
Și-am vrea să știm atâtea…și să trăim atât…
Ne conturăm imagini și ne prefacem vise
Uitând că efemerul ni-e vegheator tăcut.

Clădim în lumea asta castele maiestuoase
Și ne-admirăm isprăvi, ce-ușor se vor uita,
Dar sufletul, cât, oare, ni-l saturăm din toate
Ce-n Universu-ntreg găsi noi am putea??!

Și totuși, solul morții, mereu ne amintește
Că nu aici ni-e Țara și nici avutul nost’,
Că mult mai importantă-i trăirea în sfințenie
Când toate se vor duce, de parcă n-ar fi fost.

Împărtășim durerea cu cei loviți făr’ veste
Și-alăturea noi plângem cu-nlăcrimate frunți,
Dar ne animă-n toate speranța revederii
Prin care noi păși-vom mari, netrecute punți.

Căci azi, toți, prin Eden, suntem datori cu-o moarte
Nu poate efemerul Viața moșteni,
Dar credem într-o zi, când transformați pe dată
Vom părăsi lin glia, când El va reveni.

În trupuri noi de slavă, străpunge-vom eterul
Și ne-om ‘nălța spre astre, ca porumbei în stol;
Hristos ni-e Călăuza, speranța, Viitorul,
El, pârga învierii, Victoria din Șeol.

Und’ ți-e puterea, Moarte? Hristos e Nemurirea
Nimic din lumea asta ne-a despărți de El
Căci credem, cu tărie, -ntro sfântă înviere
De-aceea pocăința ni-e Cale, gând și țel.

Noi nu avem aici cetate stătătoare
Că suntem în căutarea Căminului de Sus
Și gemem în dorința de Har nepieritoare
De-a fi mutați în Țara de soare făr’ apus.

………………………………………………

E Moartea un mister, dar cale-universală
Pe ea pășesc, alături, bogați, săraci sau sclavi,
Și muritori de rând și domnitori cu fală
În fața morții sunt neputincioși, firavi.

Dar moartea nu-i sfârșitul, ci-o sală de-așteptare
Spre-osândă sau viață, spre negru-Infern sau Rai;
Alegerea-n destin e-o cale personală
Cu consecințe-eterne, cât viaț-aici tu ai.

De-atâtea ori respins-ai chemarea Sa divină…
Atâtea reci tablouri la El te-au îndemnat…
Nu-i, oare, îndeajunsă-ndelunga Lui răbdare
Și-mpotrivirea oarbă în care te-ai plecat?

Tu vezi că anii zboară și timpul trece iute
Toți anii tăi, cândva, se-ncheie-ntr-un …. sicriu;
Nu amâna s-alegi, prin Domnul, Nemurirea,
Nu amâna, cât încă ești în putere, viu!

Că cei ce-L au pe El, primesc cununa vieții
Și frica morții n-are putere-ai birui,
Ferice e de sfinții care sfârșesc în Domnul,
Căci lângă El, de toate și tot s-or odihni!

Franciuc Adelin

Peter Costea, candidat independent la europarlamentare, și-a înregistrat candidatura


Singurul candidat cu valori creștin-conservatoare rămas în cursa pentru europarlamentare. Informați-vă și votați așa cum vă îndeamnă Dumnezeu.

Peter Costea, președintele Alianței Familiilor din România și unul dintre avocații familiei Bodnariu, și-a înregistrat candidatura independentă pentru alegerile europarlamentare din 26 mai 2019.

Conform legislației, Peter Costea trebuia să strângă cel puțin 100.000 de semnături valabile pentru a putea candida, reușind să strângă peste 131.000 de semnături din România și din diaspora.

Peter Costea, un veteran al luptei pentru valorile moral creștine în spațiul public internațional și românesc, este singurul candidat conservator veritabil înscris în cursa pentru Parlamentul European, având nevoie de doar 3% din numărul total al persoanelor care se vor prezenta la vot în 26 mai pentru a câștiga un loc în Parlamentul European.

Tribuna.US

Publicat în Anunţ, crestin. 2 Comments »

Meditație

Venind acasă de la serviciu, un bărbat a văzut în frigider trei sticle de apă minerală. Când plecase, îl rugase pe fiul său să cumpere numai două sticle, pentru că a treia sticlă pe care o avuseseră se ciobise când fusese deschisă. L-a întrebat pe copil:

– De ce sunt trei sticle, că nu îți ajungeau banii să mai cumperi una ; ultima sticlă era ciobită…?
Mândru de isprava pe care o facuse, copilul a răspuns.

-Tată, am reușit să o păcălesc pe vânzatoare. Când m-am dus, am pus eu singur sticlele în ladă, și vânzatoarea nu și-a dat seama că una era ciobită. Așa că am recuperat eu paguba pe care ai facut-o tu când ai deschis sticla aia.

-E bine ce ai facut? Nu e tot un fel de furt?
-Nu, că vânzatoarea nu a rămas în minus. O să se păcăleasca cei de la fabrică.
Ascultă-mă: nu contează cât fură, de ce fură și cum fură alții, noi nu trebuie să furăm pe nimeni. Noi trebuie să fim creștini nu numai la biserică, ci peste tot. Tu, copil fiind trebuie să fii credincios și la școală și în parc și cu noi de față și singur. Cel ce te vede este în primul rând Dumnezeu.

Am observat creștini care vorbesc urât, spun bancuri murdare, folosesc cuvinte cu două înțelesuri și gasesc plăcere atunci când cineva excelează într-o vorbire murdară. Acești oameni se mint singuri și se pune întrebarea dacă în viața lor a pătruns Dumnezeu sau este doar o credință la nivel mental, însă, în realitate Duhul Sfânt nu a avut acces niciodata la inima lui.
Din exprimarea noastră, comportamentul nostru, se poate vedea dacă suntem născuți din Dumnezeu sau vrem doar sa imităm că suntem creștini. Poate ca unii se forțează să arate a creștini, la biserică, la servici sau în alte locuri unde vor să pară că sunt creștini . Oare dacă cineva ar întreba soțul, soția sau copiii unui creștin, ce ar zice ei despre vorbirea acelui om?
Dumnezeu ne învață că vorbirea creștinului trebuie să fie „dreasă cu sare”, adică să aducă rezolvare și mângâiere oricui, să dea gust unei discuții. Așa cum sarea dă gust mâncării, așa și vorbirea și purtarea noastră trebuie să dea gust celor din jur. În același timp creștinul trebuie să aibe un vocabular duhovnicesc, fără vorbe porcoase, fără înjurături, să se lase la dispoziția Duhului Sfânt, care să-i cizeleze comportamentul din orice punct de vedere.
Pentru o schimbare categorică și radicală a vocabularului nu este nevoie de forțare, este nevoie de prezența Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care va schimba inima ta! De ce inima? Deoarece de acolo ies gândurile rele și vorbele de rușine. Trebuie să recunoști că există rău și păcat în inima și trebuie să dorești schimbarea iar Dumnezeu îți va da o inimă și o vorbire nouă!

MAT 15: 18 Dar, ce iese din gură, vine din inimă, și aceea spurcă pe om.
MAT 15: 19 Căci din inima ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

VORBIREA CREȘTINULUI TREBUIE SĂ FIE UNA NOUĂ, transformată, cizelată de Cuvântul lui Dumnezeu. Asta poate să fie făcută citind Biblia, în fiecare zi, hrănindu-ți sufletul cu Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci Duhul te va ajuta să vorbești și să te comporți ….astfel.

Se aude un strigăt!

drum de taraCreştini, se-aude-un strigăt, e strigătul durerii
Cu jale plânge Cerul văzând unde-am ajuns,
La porţile cetăţii au adormit străjerii,
Şi printre noi ca ciuma, păcatul a pătruns.

Noi ne lăudăm cu faima ,,Bisericilor pline”
În care plictiseala pe mulţi i-a adormit.
Vin printre noi sărmanii durerea să-şi aline,
Dar se întorc acasă la fel cum au venit!

Un duh de răutate pluteşte-n adunare,
Şi simţul dăruirii puţini l-au mai păstrat,
În timp ce mulţi se luptă să fie ,,Cel mai mare”,
Ligheanul şi prosopul, de mult a fost uitat.

Ne-am depărtat de calea cea sfântă şi curată
De-nvăţătura care, Isus ne-a învăţat
Făcându-ne ,,Cărarea” din ce în ce mai lată,
Noi mergem spre pierzare pe-un drum de noi trasat.

Creştini! se-aude-un strigăt, nu-i vremea prea târzie!
Voi, cei ce-aveţi şi astăzi urechi de auzit,
Sunteţi chemaţi la viaţă, mai curge apă vie,
Dar vremea cercetării e-aproape pe sfârşit.

De ce nu daţi uitării azi cultul şi doctrina
Ce-n mintea voastră poate vrăjmaşul vi le-a pus?
Căci toţi avem chemarea de-a fi acum Lumina,
Ce-arată omenirii Cărarea spre Isus.

Nu puneţi la-ndoială puterea rugăciunii!
Nu vă plecaţi urechea la sfatul celui Rău!
Noi suntem prin credinţă în Har părtaş minunii,
De-a fi aici în lume copii de Dumnezeu.

El ne-a trimis prin Duhul cel Sfânt o mângâiere,
O dreaptă călăuză în orice-mprejurări,
El printre noi şi astăzi lucrează cu putere!
Alungă duhuri rele şi face vindecări.

Isus, stă şi aşteaptă să dea eliberare,
Acelor ce cu lacrimi se-ntorc din calea rea
Nu vă-ndoiţi, El poate să dea şi vindecare!
Când se-mplineşte-n totul prea Sfântă voia Sa.

Aduceţi iar credinţa la locul de onoare,
Trăiţi de azi Cuvântul în totul cum e scris,
Şi veţi vedea minunea minunilor sub soare,
Căci Dumnezeu răspunde aşa cum a promis.
Ilie Belciu

Dialog cu Creatorul – poezie

poezie spicul.jpg

Un gând

Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și înveseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.

Matei 5:11,12

Un om de succes este acela care poate construi o fundație solidă cu cărămizile pe care alții le aruncă în el.
________________
David Charles Brink

inima1

Dreapta măsură – poezie

ruga mainiUn pic de durere te face profund,
Mai multă durere te-afundă prea mult.
C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.
Un pic de-mplinire te face mai bun,
Prea multă împlinire te face nebun.
Un pic de putere te face mai tare,
Prea multă putere pe alţii îi doare.
C-un pic de respect eşti încrezător,
Cu prea mult respect devii sfidător.
Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.
C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.
Păstrează, creştine, măsura în toate,
Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate
Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.

Extras din cartea ” Aproape de Ingeri ” de Mina Ianovici.