Ordinare fr. Cătălin Constantin

Duminică 26 Iunie,2011,în cadrul serviciului divin de dimineaţă, a avut loc în Biserica Creştină Baptistă  nr.2 – „Betel” – Reşiţa, ordinarea ca păstor al bisericii a fratelui Constantin Cătălin.

Fratele Cătălin a absolvit Institutul Teologic Baptist de grad universitar din Bucureşti în anul 2010 şi a fost ales păstor al Bisericii „Betel” din Reşiţa în vara aceluiaşi an, slujind în această perioadă alături de ceilalţi doi păstori ai bisericii, fr.Olariu Gigel şi Bancsov Zoltan. La serviciul de ordinare alături de cei doi păstori ai bisericii amintiţi mai sus, au participat fr. Ionel Tuţac, secretarul general al Uniunii, fr. Mihai Mihuţ, preşedintele Comunităţii Caraş Severin şi fr. Daniel Bărnuţ, păstor al Bisericii nr.1 Reşiţa.

Dumnezeu să-l întărească pe fratele Cătălin Constantin să fie un slujitor destoinic pentru orice lucrare bună pentru înaintarea Evangheliei şi spre gloria lui Dumnezeu.

Botez la Biserica Creştină Baptistă Nr.1 Reşiţa

În ziua de 12 iunie 2011, Biserica Creştină Baptistă Nr. 1 din Reşiţa a sărbătorit biruinţa lui Dumnezeu în viaţa a 14 suflete. Mulţumim lui Dumnezeu pentru ajutorul Lui!

Un bilet..

Un băieţel orfan şi olog din naştere, locuia singur la o mansardă, prin mila unei rude nevoiaşe, căreia îi zicea mam-mare. Învăţase să scrie şi să citească de la raposata lui mamă, iar, când aceasta trăia, îl mai ducea şi la biserică din cartierul sărac unde locuiau, dar mai mult să se încălzească la soba care ardea acolo, căci acasă nu aveau cu ce.

Amintindu-şi de zilele acelea, ar fi dorit să aibă acum măcar o Biblie, pentru ca versetele ei să-i mai mângaie singuratatea şi suferinţa. Providenţa a făcut ca Iacob, singurul lui prieten, un băiat cu sufletul tot atât de bun, să-l ajute să i se împlinească dorinţa, cumpărând o Biblie şi dăruindu-i-o.  

Sfânta Scriptură îi ţinea acum tovărăşie şi el a pătruns mai adânc dragostea lui Dumnezeu, jerfa răscumparatoare a lui Isus Hristos, care, prin sângele Lui preţios, i-a spălat greşala şi i-a dăruit viaţă veşnică.

Astfel, în el s-a născut dorinţa să vorbească şi altora despre ceea ce citise şi s-a apucat să scrie bilete cu câte un verset din Biblie, pe care le arunca pe fereastră, în speranţa că vor fi citite de câte vreun trecător. Stăruinţele lui au dat roade, căci un bileţel a fost citit de un domn, care şi-a schimbat complet felul de viaţă şi, devenind predicator, a continuat lucrarea misionară a micuţului orfan. Acesta s-a săvârşit la puţină vreme de la această întâlnire, trecând la cele veşnice, fericit că a îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu.

Realitate sau ficţiune, povestea ilustrează foarte bine o trăsătură definitorie a creştinismului, şi anume chemarea la lucrarea misionară a fiecăruia dintre noi: Tom nu avea talent oratoric.

Un verset, un simplu verset copiat din Biblie a mers de-a dreptul la inimă. Închipuiţi-vă că cineva este în necaz. Aşa cum nu exista două amprente identice şi necazul este trăit diferit. În plus, nu există necaz, ci necazuri. Dintr-o dată, ar primi un mesaj cu cuvintele potrivite. Cu vesetul potrivit. Nu credeţi că le-ar sorbi ca şi cum ar fi unse cu miere?

Daţi versetul potrivit pentru persoana potrivită. Versetul care să vorbească despre problema lui, să fie o rezolvare tainică la problema lui. Dacă i-aţi trimis versetul potrivit, la momentul potrivit, întregul univers pentu el este acolo, în cele câteva slove. Cuvântul lui Dumnezeu este prezent într-un verset ca şi în întreaga Sfântă Scriptură.

Micuţul Tom a înţeles mai bine decât oricine. Nu le vorbi tu oamenilor, lasă-L pe Dumnezeu să le vorbească. Prin tine. Tu trimite-le un bilet, un singur bilet. Un verset. Biletul lui de intrare în lumea minunată a Scripturii.

Întâlnirea din luna iunie 2011

Un anunţ pentru fraţii păstori! 

Marţi, 28 IUNIE 2011, de la ora 9.00-13.00,  are loc întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Caraş Severin, care se adună pentru rugăciune, părtăşie şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.  

Întâlnirea va avea loc la Biserica Creştină Baptistă „Emanuel” din Bocşa Română.

Vă aşteptăm !

Sărbătoarea Coborârii Duhului Sfânt

Olimpiada Biblică pe Comunitate iulie 2011

Sâmbătă 4 iunie, la Liceul Teologic Baptist din Reşiţa, a avut loc faza pe comunitate a Olimpiadei Biblice pentru copii şi tineri.

La acest concurs au participat 50 de elevi de la bisericile: Speranţa Reşiţa, Nr.1 Reşiţa, Emanuel Bocşa, Harul Bocşa, Ghetsimani Caransebeş, Sfânta Treime Caransebeş, Speranţa Oraviţa, Maranata Moldova Noua, Emanuel Grădinari, Biruinţa Cornuţel Banat, Socolari, Radimna.

Olimpiada biblică a fost organizată de către departamentul de copii al Comunitătii Caraş-Severin în colaborare cu Liceul Teologic Baptist din Reşiţa şi cu sprijinul total al conducerii comunităţii.

Cei trei copii care vor merge la faza naţională a olimpiadei ce va avea loc în luna august la Suceviţa sunt:

-Gavrilovici Ana, Biserica Sfânta Treime Caransebeş (grupa mică)

-Moisa Ana-Maria, Biserica Speranţa Reşiţa (grupa mijlocie)

-Gavrilovici Daniel, Biserica Sfânta Treime Caransebeş (grupa mare)

Primii şase tineri liceeni pot participa la faza naţională a olimpiadei ce va avea loc în luna august la Brădăţel sunt:

-Gavrilovici Emanuela, Biserica Sfânta Treime Caransebeş – premiul I

-Toma Cristian, Biserica Speranţa Reşiţa – premiul II

-Sârb Otniel, Biserica Nr.1 Resita – premiul III

-Rămneanţu Rosina, Biserica Emanuel Bocşa – menţiunea I

-Derlean Laurenţiu, Biserica Speranţa Reşiţa – menţiunea II

-Ciortuz Florin, Biserica Speranţa Reşiţa – menţiunea III

Cei mai buni participanţi au primit premii din partea Comunităţii, înmânate de fratele vicepreşedinte Ilie Tinco şi de fratele secretar Vali Sfercoci.

Felicităm toţi copiii şi tinerii care au participat la concurs şi ne rugăm ca Dumnezeu să-i binecuvânteze.

 

a consemnat Gelu Dumitraşcu, departamentul de copii

Aici vă redăm imagini de la Olimpiada.

De ce nu mergi la biserică ?

“Mă bucur când mi se zice: Haidem la Casa Domnului!” Psalmul 122 :1 

ZECE MOTIVE PENTRU CARE NU MĂ SPĂL 

Înainte să îmi spui de ce nu mergi la biserică, te rog să citeşti următoarele zece motive pentru care nu te speli: 

1. Am fost forţat să mă spăl când eram copil 

2. Oamenii care se spală sunt toţi nişte ipocriţi 

3. Sunt atât de multe feluri de săpun; nu mă pot decide care este cel mai bun 

4. Obişnuiam să mă spăl, dar am ajuns plictisit şi m-am oprit 

5. Eu mă spăl numai de ocazii speciale, cum ar fi Crăciunul sau Paştele 

6. Nici unul dintre prietenii mei nu se spală 

7. Am să încep să mă spăl atunci când voi fi mai în vârstă şi mai murdar 

8. Nu am timp ca să mă spăl 

9. În baie este prea rece iarna şi mult prea cald vara 

10. Cei care fac săpun vor, de fapt, doar banii tăi. 

Ai priceput mesajul? 

În Casa lui Dumnezeu vei auzi principii care îţi vor schimba viaţa, afacerea, casa, familia, viitorul, destinul.  Dumnezeu va spune lucruri pe care nu le vei putea auzi nicăieri altundeva. Îţi poţi trăi viaţa fără asemenea informaţii? 

Trupul tău este temporar, dar sufletul este veşnic; cât de înţelept crezi că este să îţi pese de primul şi să îl neglijezi pe celălalt?  În biserică vei găsi o familie în care să te integrezi şi perspective asupra vieţii care îţi vor face aceasta viaţă mai bună – şi veşnicia minunată!  Iubeşti Casa lui Dumnezeu? Ar trebui. Acolo poţi găsi soluţia pentru veşnicie şi pentru fiecare zi. Unde altundeva ai putea să mergi şi să găseşti asta?! 

Isus mergea regulat (Luca 4:16) şi tot aşa făceau şi discipolii (Faptele Ap. 2:46). Dar nimeni nu iubea Casa lui Dumnezeu ca regele David. El zice: „Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!… Căci mai mult face o zi in curţile Tale, decât o mie în alta parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!” 

Un cercetător a întrebat o femeie în vârstă de 80 de ani care este secretul ei. Ea a răspuns: „Când umbli cu Dumnezeu ai un scop, aşa că trăieşti mai mult, mai bine şi ai pace”. 

Dacă ai putea găsi acestea într-o pastilă, cât ai plăti pentru aceasta? 

Crezi că ar trebui să te forţeze cineva să o iei? 

Citeşte din nou cuvintele psalmistului: „Mă bucur când mi se zice: Haidem la Casa Domnului!”

Mergi înainte

Unde e Dumnezeu ?

Fiica marelui evanghelist Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu  în emisiunea „Early Show” (Spectacolul matinal), a fost întrebată de  Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 şi i s-a pus o întrebare la care mulţi ar fi dat răspunsuri nesatisfăcătoare:

„Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple aşa ceva şi să privească atât de nepăsător aceasta catastrofă de pe pământul Americii?”

Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral, a răspuns cu nişte replici foarte logice, profunde şi inspirate, nepregătite dinainte (se poate vedea pe videoclipul înregistrat). Dânsa a precizat foarte calm şi explicit, precizând următoarele:

„Şi eu mi-am pus deseori aceasta întrebare şi mi-am găsit următoarele răspunsuri.. . Cred – nu cred, dar sunt profund convinsă – că Dumnezeu a fost şi rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să  iasă din şcolile noastre, din guvernul şi din vieţile noastre, că ne descurcăm şi singuri, fără ajutorul Lui…

Şi, fiind El un adevărat gentleman, cred că pur şi simplu S-a dat, calm, la o parte…

Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila şi protecţia Sa, daca Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate în şcoli etc.)

Cred că totul a început când Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţară atee şi care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a  afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni  în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie în SUA…

Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ţi iubeşti aproapele că pe tine însuţi), iar noi am spus O.K..

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să ştie ce vorbeşte, aşa că am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus că profesorii şi diriginţii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că, băieţii fiind băieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dăm fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinţilor că le-au primit de la şcoală. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre aleşii noştri de vârf au spus că nu contează  ceea ce fac în viaţa lor privată atât timp cât îşi  fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine.

Apoi, nişte libertini au cerut să tipărim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine.. Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai  departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la liberă exprimare.

Apoi, industria  show-business-ului a spus: hai să facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, să înregistrăm melodii care să încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment – amuzament, nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa ca totul a mers înainte.

Iar acum ne întrebăm speriaţi de ce copiii noştri nu au conştiinţa, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înşişi. Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce.

Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea  vei şi culege.

Noi Îi spunem lui Dumnezeu: Dragă Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţa ucisă în clasă? Iar Dumnezeu răspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-aţi spus să plec din şcoli?

E ciudat cum  oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se întreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toţi oamenii vor sa meargă în ceruri, deşi nu cred, nu gândesc, şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.

Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu şi de fapt să îl urmează pe Satana, care,  se ştie că, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu…

E ciudat cum ne repezim să judecam, dar nu ne place să fim judecaţi. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiţi mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite şi altora.

E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar,  crud şi obscen  trece liber prin cyberspaţiu, dar orice discuţie publică despre Dumnezeu este împiedicată la şcoală şi la locul de muncă.

Este, în sfârşit, ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii.”  

(Interlocutoarea a mai venit şi cu alte argumente, dar ne oprim aici).