Întâlnirea din luna iulie 2016

prayMarți, 26 iulie 2016, de la ora 9.00-13.00,  are loc întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Baptistă Caraş-Severin. Vom avea momente de închinare prin rugăciune, părtăşie din Cuvânt şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.  

Gazda întâlnirii este Biserica Creștină Baptistă din Bănia și fr. păstor Hînda Cristian.

Publicat în Anunţ. Leave a Comment »

Nu te-am cunoscut

_EuropaMulţi dintre noi am crescut în sărăcie, iar unii chiar în mizerie. Am crescut cu greutăţi, fără să ni se împlinească toate dorinţele. Am mâncat ce am avut, am muncit din greu, ne-am spălat cum am putut şi am dormit mai mulţi într-un singur pat. Unii dintre noi am fost obligaţi de către părinţi să învăţăm, să muncim, să respectăm, să salutăm. Nu ascundem faptul că unii am fost obligaţi să mergem la biserică, să învăţăm „Tatăl nostru”, să ne rugăm, să iertăm şi să ne cerem iertare. Am fost obligaţi de către părinţi şi îndemnaţi de biserică să citim Biblia, să fim punctuali şi să întoarcem obrazul celui care loveşte. Sătui de condiţiile precare de acasă, când s-a deschis uşa, mai mult sau mai puţin legal, am plecat sau ne-am lăsat copiii să plece la tine, Europa. Recunoaştem că, la început, şi noi, şi ei am privit şi am râvnit frumusețea ta exterioară. Spre ruşinea noastră, ne-am uitat în primul rând la maşinile, străzile, casele, hainele şi condiţiile tale materiale. Vrăjiţi de ele, pentru că sunt într-adevăr atractive, nu ne-am făcut timp să-ţi cunoaştem inima şi să aflăm care sunt planurile tale de viitor. Nu am crezut atunci că prin liderii tăi ne vei cere să ne uităm identitatea. Nu am crezut că la cârma ta vor ajunge lideri prin care ne vei forţa să uităm omenia şi bunul simţ. Mai dureros este faptul că nu ne-am imaginat nicio clipă că ne vei cere, ne vei impune chiar, să ne uităm originea creştină şi să ne lepădăm de învăţăturile lui Cristos. Ne-am bucurat că ne-ai primit pe noi, pe copiii şi nepoţii noștri cu braţele deschise. Am venit la tine crezând că o vom duce mai bine din punct de vedere material, dar ferm convinşi că ne vom putea creşte copiii mai bine şi din punct de vedere spiritual.
Ei bine, ultimii ani ne-au demonstrat că ne-am înşelat! Atitudinile, afirmaţiile şi acţiunile tale ne-au spus răspicat că ne-am înşelat amarnic! Ne-am înşelat pentru că nu te-am cunoscut. Nu te condamnăm, este vina noastră. Vrăjiţi, cum spuneam, de cele ce izbesc ochii, nu ne-a trecut prin minte că va veni ziua în care ne vei cere să uităm lucrurile învăţate şi să adoptăm alte valori. Nu am crezut că ne vei cere să uităm credinţa, să redefinim familia, să privim păcatele grosolane ca normalitate, să ne schimbăm standardele şi să negăm ce am fost. Da, este vina noastră că nu am cercetat mai mult. Este vina noastră că am repetat greşeala lui Lot, poftind „câmpiile mănoase” şi ignorând imoralitatea oamenilor din „Sodoma şi Gomora”.

Dar trebuie, ne simțim obligaţi să îţi spunem răspicat că cel puţin pe unii dintre noi, nici tu nu ne cunoşti suficient bine. La început, când am venit în casa ta, am fost hotărâţi să NU ne uităm originea, să NU ne uităm bunele obiceiuri şi să NU ne uităm limba. Am dus cu noi poveşti, imagini şi lucruri ce ne aminteau de ţară şi de trecutul nostru. În scurt timp ne-am dat seama că putem schimba şi chiar este bine să schimbăm anumite lucruri. Ne-am străduit să îţi învăţăm limba, să fim muncitori, să ne comportăm civilizat. Ne-am schimbat garderoba, bucătăria, stilul de viaţă, dar pentru tine nu a fost suficient. Abia acum înţelegem mai bine că tu ai avut şi ai alte planuri cu noi.

Ei bine, Europa, ascultă-ne cu atenţie! Sunt lucruri la care, aşa cum ai constatat, am renunţat şi putem renunţa. Sunt însă lucruri la care unii dintre noi NU vom renunţa niciodată. Noi, creştinii evanghelici români, nu vom renunţa niciodată la credinţă. Nu vom renunţa niciodată la Sfânta Scriptură şi la biserică. Nu vom renunţa cu niciun chip la Domnul Isus şi la veşnicie. Ne-am bucura mult dacă cei plecaţi de acasă nu vor uita de Eminescu, Caragiale, Creangă, Blaga, Arghezi, Ioan Alexandru etc. Ne-am bucura dacă nu vor uita că România a dat Europei şi lumii oameni mari precum Coandă, Enescu, Brâncuşi, Grigorescu, etc. Am fi încântaţi să ştie şi nepoţii noştri de Vuia, Cantacuzino, Coandă, Racoviţă, Palade, Vlaicu, Zamfir şi Nadia Comăneci. S-ar putea ca lucrul acesta să ne reuşească sau nu. Dar ascultă-ne bine, Europa! Vom face tot ce depinde de noi ca fraţii noştri plecaţi de pe meleagurile româneşti să nu uite de dragostea Domnului Isus Cristos şi de felul în care trebuie să ne raportăm la ea. Când vom vorbi cu ei la telefon, le vom aminti că avem un Salvator pe care trebuie să Îl respectăm. Când le vom scrie e-mailuri, îi vom ruga să nu uite că suntem vremelnici şi ne îndreptăm spre o patrie cerească. Dacă vor veni nepoţii în vizită, îi vom iubi și ne vom purta cu ei cum ştim noi mai bine, dar îi vom învăţa şi să se roage, să cânte cântece creştine şi să nu renunţe la singura Cale de salvare, Domnul Isus Cristos. Le vom aminti mereu că doar băieţii sunt băieţi şi doar fetele sunt fete. Le vom spune că binecuvântarea vremelnică şi veşnică a lui Dumnezeu nu este dată oricui şi nici în orice condiţii. Vom încerca să le explicăm şi noi ce înseamnă „toleranţă”, „open-mindedness”, „political correctness” şi drepturile minorităţilor. Le vom spune şi noi care este „binele superior al copiilor”.

Ce ne-am dori la acest moment de răscruce? Am vrea să mergem împreună, dar pe drumul bun. Am vrea să fim prieteni, dar nu să ne vindem sufletul. Am vrea să învăţăm de la voi ce este bine, nu doar cum să promovăm păcatul şi mizeria. Am vrea să descoperim împreună lucruri frumoase, dar nu să redefinim ceea ce Dumnezeu a definit deja cu claritate.

Europa, hotărăşte pe ce drum vrei să mergi. Poţi continua să cobori în abisurile păcatului sau poţi decide să te întorci la timpurile acelea frumoasele când îţi conduceai viaţa pe principii creştine. Nu ştim ce vei decide, dar vrem să îţi spunem că noi, cel puţin unii creştini români, am decis deja! Am ales calea îngustă, calea pe care a mers Domnul Isus Cristos şi cu sau fără tine, noi suntem hotărâţi să rămânem pe ea.

Viorel Iuga

sursa:  http://revistacrestinulazi.ro/2016/07/nu-te-am-cunoscut/

Alcoolul

Într-un oraș din America s-a ținut o mare conferință împotriva alcoolului.
La începutul conferinței s-a ridicat un bătrân cu fața sfrijită și cu privirea pierdută. Și a spus:

-Vreau să vă povestesc drama vieții mele. Poate că vă va ajuta să scăpați de această patima: Beția. Am fost și eu tânăr și sănătos, aveam serviciu, am cunoscut o fată, am iubit-o și ne-am căsătorit. Nimeni nu era fericit ca mine. Dumnezeu ne-a dăruit un băiețel și nu știam decât casa și serviciul. Aveam la servici un coleg foarte betiv, care mereu mă invita cu el să ne încălzim la un pahar de băutură. Un timp l-am respins și a început să râdă de mine că nu-s bărbat, că nu știu decât casa și serviciul și tot stăruind de mine am cedat și m-am dus cu el la băutură și am venit acasă beat. Când m-a văzut sotța beat a început să plângă iar eu am înjurat-o și i-am spus că-s bărbat. Dumnezeu ne-a dat și o fetiță dar eu mereu veneam beat acasă. Nu ne ajungeau banii și am început să vând lucruri din casa pentru bautură. Într-o seară de iarna am ieșit de la serviciu era frig, viscol și zăpadă. Mi se parea ca puterile întunericului au ieșit din adânc și am intrat cu colegul meu să ne încălzim la un pahar de băutură. Nu știu cât am băut, dar am venit acasa beat. Soția mea cu cei doi copii era in casa, în frig. Am țipat la soția mea sa-mi dea mancare. Ea a inceput sa planga si era bolnava si palida si mi-a zis :Vasile nu am nimic de mancare, de trei zile nu am mancat! Uita-te la mine si la copii cum am ajuns din cauza ta. Dar eu ca o fiara m-am repezit la ea si am aruncat-o afara in zapada. Ea ma ruga :Vasile nu ma arunca afara ca e tare frig!Dar eu infierbantat de bautura nu am ascultat, am luat si fetita care avea doi ani si era tare plapanda si am aruncat-o si pe ea afara. M-am repezit si la baiat care avea noua ani. El s-a prins cu mainile de patut si plangea zicand: Tăticule fie-ți milă de noi și nu ne dă afară. Dar eu văzând că nu pot desprinde de pătuț, am luat un cuțit și i-am tăiat degetele și l-am aruncat afară. Am încuiat ușa și m-am lăsat pe pat. Dimineața când m-am trezit m-am uitat dupa soție și copii și nu erau in casă. Am văzut sânge pe jos și degetele dela mâna dreaptă ale baiatului si mi-am dat seama si am iesit afara si sotia mea zacea cu fetita in brate pe jumatate acoperite de zapada .Am inceput sa plang ,sa urlu ,vroiam sa ma omor,sa ma tai .Strigam pe scumpa mea sotie ,strigam baiatul dar nu mai era nimeni.Scumpa mea sotie si fetita dormeau somnul mortii.M-am dus si m-am predat autoritatilor.Si am stat douazeci de ani in inchisoare,am iesit din inchisoare si umblu dintr-un oras in altul si nu mai am pace.Strig mereu pe sotia mea dar nu e! Strig fetita caruia nu ii voi mai auzi ginguritul.unde sint? Strig si pe baietel si nu raspunde nimeni!Unde sinteti ?Sotia mea care era asa de frumoasa si buna..As vrea sa-i mai vad odata ,sa le cad in genunchi si sa le cer iertare. Unde sint ? Unde-i baiatul meu care are mana dreapta fara degete?Unde este ? Sa-mi cer iertare!
Și bătrânul s-a prabusit pe scaun…
Din mulțime se ridică un bărbat tânăr și spune:
-N-am băut niciodata si nu am sa pun bautura pe limba, pentru că bautura m-a lipsit de mama și de sora mea și de tata pe care nu l-am mai văzut până acum!

Si a ridicat mâna dreaptă în sus zicând:
-Te iert tată!
S-au îmbrățișat și au plâns, toată lumea plângea. Și a fost o mare trezire. Cei mai multi au fagaduit ca nu vor bea niciodata. Iar batranul Vasile a spus la toți:
-Aș dori ca această dramă a vieții mele să vă facă pe toți să urâți această patimă, care a distrus și distruge multe familii și aduce multă amărăciune, durere, lacrimi și moarte …

Martiri pentru Hristos -apel din Pakistan

Am primit următorul raport cu privire la recentul atac asupra pastorului Javaid Masih și familia lui, împreună cu alți pastori. Pastorul Masih slujește ca pastor general pentru 237 de biserici din Living Word Christian Center din Pakistan. De asemenea, el slujește ca decan al Seminarului Teologic Covington Extensia Internațională din Pakistan.

Șase musulmani înarmați au invadat casa lor, în momentul în care a avut loc o întâlnire cu alți nouă pastori. Pistolarii imediat au ucis 3 dintre pastori. Întreaga familie a fost torturată brutal și li s-a cerut să renunțe la Isus Hristos și să nu mai predice despre Isus. Fiecare membru al familiei și fiecare pastor a fost torturat în fața pastorului Javaid, pentru a-l determina să renunțe la creștinism și să închidă Seminarul Teologic Covington. Membrii familiei și alți pastori l-au rugat pe pastorul Javaid nu să renunțe la Isus Hristos, să nu închidă Seminarul și să nu se oprească să predice despre Isus.

Trei dintre pastorii au fost executați imediat. Patru dintre pastorii au picioarele tăiate și doi dintre pastorii au mâinile tăiate. Pastorul Javaid a avut ambele picioare rupte, ambele brațe rupte, maxilarul lui a fost rupt și a suferit două răni de pumnal. Familia lui este în stare critică după ce a fost torturată.

Pastorii s-au adunat și au solicitat ca în nici un caz eu să nu închid extinderea Seminarului Teologic Covington din Pakistan, sau să fac concesii față de teroriști.

Vă rugăm să ne rugăm pentru că ei au nevoie de transfuzii de sânge și de îngrijire medicală, care nu i se acordă creștinilor fără a plăti pentru serviciile medicale în avans. Ceva ce nu se cere musulmanilor.

EddieRugați-vă ca Dumnezeu să-mi dea mie și Bisericii de aici din Los Angeles, înțelepciunea și resursele necesare pentru a oferi ajutor atât de necesar pentru acești sfinți.

Dr. Eddie Ildefonso, Ph.D., Th.D. (15 iulie 2016)  

26 iunie 2016 – Ordinarea ca păstor a fratelui Lăpugean Iosif la Biserica Creștină Baptistă din Slivilești, Gorj

Istorie Evanghelica

Prin harul lui Dumnezeu, duminică, 26 iunie 2016, la Biserica Creștină Baptistă din localitatea Slivilești, județul Gorj a avut loc ordinarea ca păstor a fratelui Iosif Lăpugean careslujește și la Biserica din Comanda, județul Mehedinți.

Iosif Lpugean este fiul pastorului Ioan Alexandru Lăpugean, fiind absolvent al Institutului Teologic Baptist din București (2015).

Iosif Lăpugean - ordinare 2016

*

Ordinarea (punerea mâinilor) - Iosif Lăpugean

*

Daniel Scurtu Pastor Daniel Scurtu

*

Ioan ALexandru Lăpugean Pastor Ioan ALexandru Lăpugean

Comisia de ordinare a fostformată din următorii păstori:

Viorel Cruceru – președintele comunității de Oltenia (Păstor la Slatina-Olt, Olt)

Daniel Scurtu – secretarul comunității de Oltenia (pastor la Biserica Obârșia Cloșani, Mehedinți)

Daniel Mariș – vicepreședinte cu educația în cadrul Comunității Creștine Baptiste București, pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Golgota” din București și rector al Institutului Teologic Baptist din București.

Lăpugean Ioan Alexandru – pastor pensionar, Biserica Creștină Baptistă „Betel” Făget, județul Timiș.

Toma Ion, pastor-misionar Slivilești, Gorj.

Păstorii prezenți la ordinarea lui Iosif Lăpugean

La acest eveniment au mai fost prezenți și alți slujitori:

Vezi articol original 34 de cuvinte mai mult

Publicat în Anunţ. Leave a Comment »

Rezultate bacalaureat 2016

Rezultatele la examenul de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2016, dovedesc din nou că şcolile baptiste sunt puncte de reper în învăţământul românesc, aceasta datorându-se practicării învăţăturii Sfintelor Scripturi.

Alături de performanţele de la examenele naţionale, şcolile baptiste au obţinut şi în acest an şcolar rezultate deosebite la olimpiade, concursuri, festivaluri, campionate organizate de Ministerul Educației Naționale și ercetării Științifice.

rez bac 2016.jpg

Dorim să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru activitatea de educaţie creştină desfăşurată în ţara noastră, subliniind importanţa existenţei unor astfel de instituţii de învăţământ în societate, cu rugămintea adresată tuturor de a susţine şcolile creştine din România.
12 iulie 2016

Director departament,                                 Secretar departament,
pastor dr. Petru Bozian                                prof. Alexandru Szucs

 

Un gând

Într-una din cărțile sale, Tony Campolo povestește că dorea să participe la serviciul funeral al unei rude mai îndepărtate. La casa funerală a intrat din greșeală într-o capelă în care, lângă sicriu era o singură femeie în vârstă. Văzând singurătatea femeii într-un moment atât de tragic, Tony a hotărât să rămână alături de ea. A plecat cu bătrânica și la cimitir. A stat oferindu-i brațul de sprijin până la sfâșitul slujbei. Când preotul a plecat, Tony a încercat să se explice.
-„Nu l-am cunoscut pe soțul dumneavoastră, dar cred că a fost un om bun!”
Femeia l-a strâns puternic de braț.
-„Știu că nu l-ai cunoscut. Nu-mi amintesc să te fi văzut vreodată. Dar asta nu contează. Nici nu știi cât a însemnat pentru mine ceea ce ai făcut azi!”
Fiecare suntem singuri în suferințele noastre. Prietenii lui Iov pe care îi condamnăm pentru vorbele lor lipsite de sensibilitate și compasiune, au stat totuși șapte zile și șapte nopți alături de Iov, fără să scoată nici măcar un singur cuvânt. Au dovedit prin prezența lor solidaritatea cu Iov în suferințele lui.
Cât de dureroasă poate fi realitatea sentimentelor celor de lângă noi care sunt de multe ori incapabili de o simplă prezență. Fără cuvinte. Fără acțiuni.

Publicat în meditaţie. 1 Comment »

Nu credem în rugăciune?

În povestirea lui Hugh Price Hughes, „Oraşul Pretutindeni”, un bărbat a sosit în oraş într-o dimineaţă friguroasă. A coborât din tren, şi gara era ca orice gară cu mulţime de călători şi lucrători feroviari, cu o singură excepţie. Toată lumea umbla desculţ. Nimeni nu purta pantofi. A observat că taximetristul era şi el desculţ. „Iertaţi-mă!” a spus călătorul, „de ce nu purtaţi pantofi? Nu credeţi în pantofi?”
„Sigur că credem!” a răspuns şoferul
„Atunci de ce nu-i purtaţi?”
„A, deci asta este întrebarea” a răspus el. De ce nu purtăm pantofi? De ce oare?”
La hotel a fost la fel. Funcţionarul de la recepţie era desculţ ca şi băiatul care ducea bagajele.Toată lumea era desculţ. La cafenea a observat un bărbat bine făcut de la o masă vecină, care era şi el desculţ. A spus: „Am observat că nu purtaţi pantofi. Mă întreb de ce? Nu ştiţi nimic despre pantofi?
Omul i-a replicat: „Desigur că ştim despre pantofi!”
„Atunci de ce nu-i purtaţi?
„E o întrebare bună. Da. De ce nu purtăm pantofi? Oare de ce?
După micul dejun a ieşit pe stradă. A început să ningă şi toată lumea umbla desculţ. A întrebat pe altcineva, arătându-i cum pantofii protejau picioarele de frig. Omul i-a răspuns: „Ştim toate acestea. Vezi clădirea aceea mare din colţ? Este o fabrică de pantofi. Suntem mândri de această fabrică şi în fiecare săptămână ne adunăm acolo şi cineva responsabil de acolo ne spune despre pantofi şi cât de minunaţi sunt.”
„Atunci de ce nu purtaţi pantofi?”
„Ei, asta-i întrebarea!”
Nu credem în rugăciune? Nu ştim de importanţa ei în viaţa noastră? Atunci de ce nu ne rugăm? Aceasta este întrebarea… De ce?