Un gând

Dumnezeu nu ne va judeca după cât dăm, ci după cât ne reţinem.

Ordinare Nica Ionel la Obreja

Potrivit cu îndemnul Mântuitorului „rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui…”, ziua de 11 noiembrie 2012, pentru Biserica Domnului din Obreja a fost ca o zi a răspunsului la rugăciune și o zi de sărbătoare în cadrul căreia fratele Nica Ionel, absolvent al Institutului Teologic Baptist din București a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din loc.

Cu ocazia acestui eveniment au participat frații păstori: Mihai Mihuț, Găină Petru, Dănilă Mihăiță și Giuroniu Marius. Închinarea prin cântare cu ocazia acestui prilej de sărbătoare a fost susținută de corul bisericii locale iar mesajul principal i-a revenit fratelui Mihai Mihuț, președinte al Comunității Caraș-Severin. Din partea oficialităților, au fost prezenți domnul primar al localității Obreja împreună cu doi consilieri cât și domnul primar din localitatea Marga. Serviciul de ordinare al fratelui Nica Ionel s-a încheiat la demisolul Bisericii unde toți participanții s-au bucurat de o frumoasă părtășie frățească. Fie ca și această ordinare să fie spre slava Domnului, zidirea Bisericii și folosul tuturor participanților la slujbele de închinare ale adunării Domnului din loc.

 

Aş vrea să fiu – poezie

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută;
Înţelegând al vieţii rost
Aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămân în luptă.

Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri
Şi nicicând înainte;
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu aşa cum Tu îmi ceri,
Să nu m-abat spre nicăieri,
Din drumul vieţii sfinte.

Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Şi nici nu vor să fie;
Mergând în viaţă spre apus
Să nu mă las de valuri dus,
Ci să mă-nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricând
De cei ce trec prin lume,
Sub greul crucii suspind
Dar şi cu cei căzuţi din rând,
Rămaşi în urmă, sângerând –
răniţii fără nume.

Aş vra să fiu un simplu glas
Care să strige-ntr-una
Că din al mântuirii ceas,
Secunde doar au mai rămas
Şi cei ce nu vin azi pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Când se va-ntoarce ca-mpărat
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi i-a dat:
„O, bine, slugă bună!”

de Petru Dugulescu

Zilele mulțumirii la LTB Reșița

Zilele mulțumirii la Liceul Teologic Baptist din Reșița

Liceul Teologic Baptist Reşiţa derulează în perioada 12 – 19 noiembrie 2012 un program educaţional de toamnă, numit “Zilele Mulţumirii”.

Groapa..

Într-o zi, un om a cazut într-o groapă. În ciuda eforturilor supraomenești, nu a mai putut să iasă afară. 
Trecând pe lângă marginea ei, pleiada prietenilor săi a comentat: 
Subiectivul: „Mă doare dupa tine” 

Obiectivul: „Omenește vorbind toți putem cădea”
Fariseul: „Numai oamenii răi cad în groapă”

Matematicianul: „Groapa are 2 metri, probabilitatea de a ieși afară este de 1,354 % ” 
Reporterul TV: „Dacă-mi poţi povesti amănunțit cum s-a întâmplat” 
Legalistul: „Îți meriți groapa” 
Cel ce se auto-compătimește: „Să vezi groapa în care am căzut eu” 
Optimistul: „Putea fi mai rău” 
Pesimistul: „Să vezi ce-o să urmeze” 
Trecând pe acolo Isus: S-a coborât, l-a apucat de mâna Și l-a scos afară…

Zilnic trecem pe lângă oameni cu probleme. Nepăsători. Indiferenți. Reci.
Săracii rămân mai departe cu castroanele goale, iar noi cu frigiderele burdușite de mâncare ce nu ne mai place. „La muncă, nu la întins mâna”, e sloganul comunist ce nu mai scăpăm de el.
Vecinii, vin să se-mprumute la noi. 100 de lei, o pungă de zahăr, o cană de ulei, o pâine. Insistă, deși de cele mai multe ori, le-am întors spatele. „Ăștia mai mult ne-împiedică”.

Preoții, păstorii, au nevoie de ajutorul nostru. Ca să lucreze bine, trebuie sprijiniți. Totuși nu ne place versetul „pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu”, ci alegem „fiecare se descurcă cum poate”.

Morala: Ce-ar face Isus în locul nostru?

Publicat în meditaţie. 1 Comment »

Ce are Dumnezeul creştinilor ?

Întrebat ce are mai presus Dumnezeul creştinilor decât celelalte religii, John Stott a replicat: „Dumnezeul nostru are o cruce!”

 

Altădată un creştin a întâlnit un grup imens de pelerini.

-„Ce procesiune religioasă e asta?”.

-„S-a găsit un picior al lui Budda, şi acum mergem să-l îngropăm”.

-„Dumnezeul nostru a murit, şi a înviat. Nici un os de-al Său n-a rămas aici pe pământ!”

 

Odată, episcopul evreu al Parisului, Claude Montefiore, a fost întrebat de cineva care este diferenţa între Dumnezeul evreilor şi cel al creştinilor. „Dumnezeul evreilor aşteaptă ca oamenii să se pocăiască, pe când Dumnezeul creştinilor de duce după oaia pierdută”.

Dumnezeul creştinilor s-a dat jertfă pe Sine.

Cineva se­-ngrijeşte – cântare

O cântare minunată!

 

Cineva se­-ngrijeşte
De mine mereu!
Nu-i deloc întâmplarea,
E­-al meu Dumnezeu.
Zilnic toarnă asupra mea
Daruri din plin,
Mulţumire­-I aduc şi mă­-nchin.

E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e­-al meu Dumnezeu!

Mulţi nu cred azi
În Domnul, slăvit Creator
Nici nu văd al naturii
Şi­-al vieţii izvor.
Câte inimi sărmane
Se pierd zi de zi!
Pentru toate n­-au cui mulţumi.

E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e-­al meu Dumnezeu!

Dintre daruri, mai sfânt,
Mai măreţ şi frumos
Este darul salvării
Prin Domnul Hristos.
N­-am cuvinte nici versuri
Să­-I spun dragostea
Ce e­-n clocot în inima mea.

E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e­-al meu Dumnezeu!

Când ai Biblia la îndemână…

Principele de Granada era un potenţial aspirant la coroana Spaniei fapt pentru care a fost întemniţat pe viaţă de casa regală iberică. După 30 de ani de întemniţare în singurătatea puşcăriei, a plecat la cele veşnice. Când au deschis uşa carcerei, în care nimeni nu mai intrase în anii detenţiei prinţului, au găsit „moştenirea” acestuia, încrestată pe pereţi:

– Sfânta Scriptură conţine 3.538.483 litere, 773.933 cuvinte, 31.373 versete şi 1180 de capitole; (cu cărţile apocrife);

– fiecare verset al psalmului 135 se termină  „în veac ţine îndurarea Lui”;

– cuvântul Dumnezeu este scris de 1853 ori în Biblie;

– Estera 8:12 este cel mai lung verset din Cartea Sfântă;

– Psalmul 98:8 este mijlocul Bibliei; („să bată din palme râurile, să strige de bucurie tot pământul) (înaintea Domnului, căci El vine să judece tot pământul, vs. 9);

– cuvântul „nu te teme” este scris de 366 ori în Biblie, câte o stimulare pe zi, plus încă una bonus (pentru anii bisecţi);

Prinţul de Grenada a recomandat ca toată lumea să citească Evanghelia după Luca 6:20-49. El a spus că pentru mântuirea veşnică a unui suflet sunt suficiente doar trei cuvinte: „Isus, Mântuitorul lumii”!

Dacă două mâini rebele

Dacă două mâini rebele
nu te-ar ţine orb mereu,
te-ai opri în clipe grele
şi privind cu dor la stele,
ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu!

Dacă două vechi zăvoare
nu te-ar ţine surd mereu,
ai şopti: Ce meşter mare
scoate păsări cântătoare?
Şi ţi-ar spune orice floare:
Dumnezeu!

Dacă marea întristării
nu te-ar ţine rob mereu,
ai şopti în largul zării:
Cine-i Tatăl îndurării?
Şi ţi-ar spune valul mării:
Dumnezeu!

Dar de ţi-ai vedea veşmântul
care-mbracă vechiul „eu”,
ai umplea de plâns pământul
şi, primind cu drag Cuvântul,
l-ai simţi în piept pe Sfântul
Dumnezeu! 

Costache Ioanid