Un copil

Băiețelul s-a îmbrăcat pentru frig și apoi i-a spus tatălui său:

-„Gata tată, eu sunt pregătit”

Tatăl său, pastorul, a spus: –” Pregătit pentru ce fiule?”

-” Tată, e timpul să ieșim afară și să distribuim pliantele noastre.”

Tata a răspuns: -” Fiule, afară e foarte frig și plouă.”

Copilul s-a uitat surprins la tatăl său și a spus: –” Dar tată, oamenii trebuie să știe despre Dumnezeu chiar și în zilele ploioase.”

Tata a răspuns: –„Fiule, nu ies afară pe vremea asta.”

Cu disperare, copilul a zis: –„Tată, pot să mă duc singur? Te rog, te rog!”

Tatăl său a așteptat o clipă și apoi a spus: -„Fiule, poți să pleci. Iată pliantele, ai grijă.”

-„Mulțumesc, tată!”

Și cu asta, fiul a ieșit în ploaie. Tânărul de 11 ani a mers pe toate străzile satului, împărțind pliantele oamenilor pe care i-a întâlnit.

După 2 ore de mers pe ploaie și prin frig și cu ultimul fluturaș în mână, s-a oprit într-un colț să vadă dacă mai vede pe cineva căruia să dea și fluturașul, dar străzile erau total pustii. Apoi s-a întors spre prima casă pe care a văzut-o, a mers până la ușa din față, a atins clopoțelul de mai multe ori și a așteptat, dar…

Pentru că nimeni nu răspundea, s-a întors să plece, dar ceva l-a oprit. Băiatul s-a întors spre ușă și a început să atingă clopoțelul și să bată puternic ușa cu încheieturile. El a continuat să aștepte. În sfârșit ușa a fost deschisă ușor.

O doamnă a ieșit cu o privire foarte tristă și a întrebat :

-„Ce pot face pentru tine, fiule?
Cu ochi strălucitori și un zâmbet frumos copilul a spus:

-„Doamnă, îmi pare rău dacă v-am supărat, dar vreau doar să vă spun că Dumnezeu vă iubește cu adevărat și am venit să vă dăruiesc ultimul meu fluturaș, care vorbește despre Dumnezeu și marea Lui iubire.

Băiatul i-a dat apoi fluturașul.

Doamna a spus: -” Mulțumesc, fiule, Dumnezeu să te binecuvânteze!”

Ei bine, în dimineața următoare de duminică, pastorul era la amvon și când a început slujba a întrebat:

” Cineva are o mărturie sau ceva ce vrea să împărtășească?”

După ultimul rând din spate al bisericii, o doamnă mai în vârstă s-a ridicat în picioare. Când a început să vorbească, din ochii ei a apărut o privire strălucitoare și glorioasă:

-„Nimeni din această biserică nu mă cunoaște. Nu am fost niciodată aici, nici nu am fost creștină.

Soțul meu a murit cu ceva timp în urmă lăsându-mă complet singură pe lumea asta. Sâmbăta trecută a fost o zi deosebit de friguroasă și ploioasă afară și în inima mea; și în acea zi am ajuns la capătul drumului, nu mai aveam nici o speranță și nu mai voiam să trăiesc.

Am luat un scaun și o frânghie și m-am urcat în podul casei mele. Am legat un capăt al frânghiei de căpriorii acoperișului; apoi m-am urcat pe scaun și mi-am pus celălalt capăt al frânghiei în jurul gâtului.

M-am așezat apoi pe scaun, atât eram de singură și cu inima frântă, încât eram pe cale să mă arunc de pe scaun, când deodată am auzit zgomotul puternic al unor bătăi în ușă.

Așa că m-am gândit: „Aștept un minut și oricine ar fi va merge”

Am așteptat și am așteptat, dar în ușă cineva bătea din ce în ce mai tare de fiecare dată. A devenit atât de tare încât nu am mai putut ignora.

Așa că m-am întrebat, cine ar putea fi?
Nimeni nu se apropie de ușa mea sau nu vine să mă viziteze!
Am eliberat frânghia de la gât și m-am dus la ușă, în timp ce încă suna clopoțelul și în ușă încă se bătea.

Când am deschis ușa, nu mi-a venit să cred ce au văzut ochii mei, în fața ușii mele era cel mai radiant și angelic copil pe care l-am văzut vreodată.
Zâmbetul lui, ohhh, nu-l pot descrie niciodată! Cuvintele care i-au ieșit din gură mi-au făcut inima moartă cu atâta timp în urmă, să revină la viață, când a spus cu glasul lui blajin: „Doamnă, vreau doar să vă spun că Dumnezeu vă iubește cu adevărat”

Când îngerașul a dispărut între frig și ploaie, mi-am închis ușa și am citit fiecare cuvânt al fluturașului.
Apoi m-am dus în pod să scot scaunul și frânghia.

Nu mai aveam nevoie de ele. După cum vezi. Acum sunt o fiică fericită a lui Dumnezeu.
Cum direcția băiatului, când a plecat, a fost către această biserică, am venit personal să mulțumesc acelui îngeraș al lui Dumnezeu care a venit la timp, să-mi salveze viața dintr-o eternitate în iad și să mi-o înlocuiască cu o veșnicie în prezența lui Dumnezeu.

Toată lumea a plâns în biserică.

Pastorul a coborât din amvon și a mers spre primul rând din față, unde stătea îngerașul; și-a luat fiul în brațe și a plâns necontrolat.
Amintiți-vă, Cuvântul lui Dumnezeu poate face o mare schimbare în viața cuiva, să nu vă fie niciodată rușine să-l răspândiți… Pur și simplu nu știm a cui viață o putem schimba prin faptele / sau cuvintele noastre.

Publicat în meditaţie. 1 Comment »

Ce măreaţă e izbânda! -poezie

Ce măreaţă e izbânda celui care luptă-ntruna,
pân’ la moarte, cu dorinţa de a câştiga cununa!

Ce frumoasă e răbdarea celui care nu cârteşte,
care pentru tot ce-i vine lui Hristos Îi mulţumeşte!

Ce curată-i conştiinţa celui care nu se-abate,
nici pe tot avutul lumii, de la cinste şi dreptate!

Ce înaltă e credinţa celui neclintit şi tare,
care cea dintâi şi-o ţine pân’ la ultima suflare!

Ce divină e iubirea celui care-şi poate duce
crucea până la cunună şi cununa pân’ la cruce!

Ce eternă e răsplata care Sus în Cer aşteaptă
pe cei ce-au suit aceasta pân’ la El, din treaptă-n treaptă!

TRAIAN DORZ

Întâlnirea păstorilor din luna februarie 2020

Cu ajutorul lui Dumnezeu întânirea din acestă lună va avea loc începând de luni 24 februarie ora 14.00 până marți 25 februarie ora 14.00!
Gazda noastră va fi și de data aceasta hotelul Roman din Băile Herculane!

Întâlnirea fraţilor păstori şi a misionarilor are ca scop pentru părtăşie, rugăciune şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice din Comunitatea noastră. 
Pentru detalii suplimentare contactați pe fratele Ilie Milutin.