Ce gândesc oamenii și Dumnezeu despre copii

CE GÂNDESC OAMENII…

„Copiii au nevoie de dragoste, mai ales atunci când nu o merită”. Harold Hulbert
„Poți învăța multe lucruri de la copii. De exemplu, despre cât de multă răbdare ar trebui să ai”. Franklin P. Jones
„Este mai ușor să construiești un copil puternic decât să repari un matur stricat”. Frederick Douglas
„Copiii au nevoie mai mult de modele decât de critică”. Joseph Joubert
„Copiii nu își vor aminti de lucrurile materiale pe care le-ai dăruit, ci de simțămintele pe care le-ai împărtășit cu ei”. Richard L. Evans

CE NE ÎNVAȚĂ SCRIPTURA

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Proverbe 22:6
„Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!” Ioel 1:3
„Şi tu, fiule…, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor, căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine, dar, dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie”. 1 Cronici 28:9
„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept”. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”– este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” Efeseni 6:1-3
„Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor şi părinţii sunt slava copiilor lor”. Proverbe 17:6

DONEAZĂ 2% din impozitul tău pe salariul din 2015

Statul român oferă posibilitatea să DONEZI 2% din impozitul tău pe salariu către un ONG. NU TE COSTĂ NIMIC! Aceşti bani oricum au fost daţi statului român în anul trecut.

Alege să DONEZI 2% din impozitul plătit la stat pentru Comunitatea Creştină Baptistă Caraş-Severin. Promovează mai departe în biserica ta, la prietenii, rudele şi cunoscuţii tăi.

  Formularul este gata completat cu datele noastre, completează DOAR datele tale personale şi depune-l sau trimite-l prin poştă la sediul Comunităţii sau la agenţia fiscală de care aparţii până în data de 25 mai 2016 !

DESCARCĂ fomularul completat pt depunere apasând aici –>> formular COMUNITATE D230_2015_210116C

Îţi mulţumim!

SĂ NE CUNOAȘTEM ISTORIA…

O carte de cântări

Cum în bisericile baptiste cântările se cântau în comun şi în cor, este explicabil faptul că fiecare membru căuta să aibă cartea de cântări. [….(de-a lungul, au fost tipărite numeroase ediţii ale cărţilor de cântări – 1919, 1922, 1931, 1933)… .]. Din pricina condiţiilor de sciziune internă, nicio organizaţie n-a mai luat iniţiativa de a tipări cartea de cântări. Abia în 1941, la hotărârea Comitetului executiv al Uniunii, a apărut la 26 martie ediţia a douăsprezecea ce conţinea 860 de cântări. Această ediţie a apărut la Arad, sub îngrijirea lui Alexa Popovici. Titlul cărţii de cântări a fost schimbat din Cântările Sionului în Cântările Evangheliei, fiindcă la acea dată guverna un curent antisionist, astfel că orice cuvânt era interpretat şi putea constitui o pricină de neplăceri şi neajunsuri. Tira- jul acestei ediţii a fost de 12.000 de exemplare, şi în mai puţin de un an, întregul stoc a fost vândut, întrucât la desfiinţarea cultului de către decretele antonesciene, în depozit nu mai exista niciun exemplar din cărţile de cântări. În 1941 n-a mai apărut decât o singură broşură, „Revelionul”, de Alexa Popovici, căci nu peste mult a urmat desfiinţarea confesiunii baptiste prin decretele antonesciene şi n-a mai fost cu putinţă să apară vreo altă lucrare.

Istoria baptiştilor din România (1856 – 1989) – 3 volume, ediţie revizuită, Alexa Popovici, Editura Făclia, Oradea, 2007

Ce se doreşte prin referendumul pentru familie?

Nimic altceva decât o clarificare terminologică importantă: familia se întemeiază pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

Această clarificare este necesară din pricina ultimului moft al activiştilor lgbt care luptă pentru recunoaşterea căsătoriilor homosexuale.

Această clarificare este însă necesară şi din pricina creşterii presiunii islamice în Europa – mai puţin în România, de a recunoaşte codurile moral-legislative islamice ca valabile. Un bărbat şi o femeie, pentru a nu ne trezi cu doi bărbaţi „căsătoriţi”, dar nici cu un bărbat şi un harem de femei.

De ce în Constituţie?

Pentru că fiind legea fundamentală, Constituţia este garanta unui cod moral minimal al statului respectiv.

Apoi pentru că e foarte greu să modifici democratic Constituţia. Acest lucru reprezintă o garanţie a faptului că nimeni nu va putea impune, din exterior, „căsătorii” homosexuale sau haremuri.

De asemenea, vrem să subliniem importanţa familiei- ca elementul fundamental al unei societăţi, mai ales în contextul în care statul postmodern. sau structurile supra-statale (gen UE) alunecă spre o mentalitate totalitară.

Această modificare a fost solicitată de culte, diverse ong-uri, de partide politice, în încercarea de revizuire a Constituţiei, care a avut loc în anul 2013.

Cu această ocazie, comisia abilitată pentru a fi interfaţă între ong-uri şi parlament- condusă de Cristian Pârvulescu şi Claudiu Crăciun, au ignorat practic demersurile noastre.

De aceea, cu ajutorul unor parlamentari- cum ar fi deputata Diana Tuşa, cu care, împreună cu alţi prieteni, am fost chiar în comisia parlamentară de revizuire a Constituţiei ca să fim siguri că subiectul nu va fi „sărit”, am reuşit să introducem în proiectul de revizuire a Constituţiei această idee.

Doar că….surpriză. Ceea ce acceptase Crin Antonescu la prânz a fost întors de către Victor Ponta, seara.

Probabil la presiunea socialiştilor europeni şi a „societăţii civile”, Ponta a ieşit şi a spus că nu are sens o astfel de modificare şi, cum USL încă funcţiona, „s-a modificat schimbarea”.

Acum transmitem un mesaj- respectând întru totul procedurile legale.Milioane de români, din toată România, solicită Parlamentului modificarea Constituţiei în sensul dorit de ei.

Asistăm la o mobilizare civică fără precedent în România. Probabil avem deja un milion de semnături adunate (şi nu pe petiţii online) în toată ţara. Avem 80 de mii de voluntari care strâng semnături în toată România. Până în luna mai, când trebuiesc predate semnăturile, vom fi, probabil, 5 milioane de români semnatari, peste 25 la sută din populaţia ţării, care vom solicita Parlamentului în scris, prin semnătura noastră, să ţină cont de voinţa noastră şi să propună modificarea Constituţiei.

Va urma apoi ziua referendumului, când toţi românii vor fi chemaţi să voteze acest proiect de revizuire.

Desigur, toţi militanţii pentru „progres” şi „căsătorii” homosexuale, vor putea să iasă la vot şi să arate voinţa lor democratică. Vor fi mai mulţi decât noi? Atunci să fie după voia lor.

Din păcate, aceşti militanţi „progresişti” nu sunt capabili să accepte jocul democratic. Citim cele mai stupide acuze, cele mai aiuritoare teorii- conform cărora ceea ce facem noi ar fi nedemocratic. Sau că Bisericile nu ar avea „dreptul” să se implice în viaţa cetăţii- acela ar fi monopolul câtorva ong-uri care (uluitor sau nu) au aceiaşi finanţatori şi cam aceiaşi membri fondatori.

Poate că a sosit momentul ca şi ong-urile pro-democraţie, să înveţe ce este aceea democraţie. Că din 1990 tot confundă democraţia cu socialismul liberal al progresiştilor occientali……

E drept, plătesc decent.Mai jos, primul portret de familie de acum 5000- 6000 de ani 🙂

Un gând

Fraților ce să facem?
Întrebarea asta e pusă de cei ce aud predica lui Petru din Fapte 2, dar este o întrebare mai mult sau mai puțin pronunțată pe buzele multora dintre cei implicați în lucrarea Domnului în această vreme.
Viața Bisericii lui Hristos din secolul 21 este una destul de agitată. Prinși între libertăți pe care nu le visam și provocări pentru care nu suntem încă pregătiți stăm de multe ori în cumpănă neștiind ce avem de făcut.
Avem libertatea predicării Cuvântului lui Dumnezeu, în Biserici, la radio, TV, internet, stadioane, case de cultură, etc. Însă avem o probemă – mulțimea ascultătorilor de azi nu mai este așa de mare ca cea de ieri. Mai mult – dintre cei ce ascultă Evanghelia un număr destul de mic merg până la a încheia un legământ cu Dumnezeu în apa botezului.
Avem studii deosebite, școli teologice mai mult sau mai puțin academice, cărți, studii prin corespondență etc, și totuși avem ”credincioși” care au ajuns la ”capătul drumului” cu Hristos și renunță la credincioșie. Alții doborâți de ispitele oferite de lume și puterile întunericului sunt prea prinși în păcat și nu sțiu să se întoarcă la Dumnezeu.
Avem credincioși care împinși de nevoile materiale pleacă pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă în străinătate, ca să își căștige pâinea, prin plecarea lor lucrarea lui Dumnezeu din bisericile mici și mijlocii (din punct de vedere a numărului de membri) fiind serios afectată.
Avem oameni de valoare întorși la Domnul, dar care prinși fiind de zbuciumul vremurilor pe care le trăim sunt obosiți, sau dezamăgiți și preferă să aibă o activitate pasivă în Biserică, renunțând unii din ei să vestească Cuvântul, sau să se implice în calitate de credincioși deschizători de drumuri pentru mai tinerii lor frați în credință.
Este însă acest tablou unul nou? Sau unul sumbru? Sau unul care dezarmează?
Categoric Nu!!!
Ce este de făcut atunci?
În nici un caz nu ar trebui să fim dezamăgiți ci privind tință spre Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre – Hristos, să dăm la o parte din viața noastră orice piedică ( care nu este neapărat păcat) și orice păcat care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm mai departe cu stăruință în alergarea care ne stă înainte! (Evrei12:1,2)
Ce să facem? Sau putem oare face ceva?
Sigur!
Să rămânem credincioși Domnului indiferent de credincioșia altora! Vezi mesajul transmis de Domnul la Marea Tiberiadei lui Petru : „ .…. ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!”
Prin urmare frați și surori credincioși lui Dumnezeu – din Bisericile lui Hristos răscumpărate prin jertfa Lui – ”rămâneți dar tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei!” Galateni 5:1
Putem oare aplica ”soluții miraculoase” pe care să ni le ofere cineva spre a ”redresa” ceva?
Să nu uităm că Cel care este Capul Bisericii este nimeni altul decât Hristos. În cartea Faptele Apostolilor ni se spune că mulțimea credincioșilor era ”plăcută inaintea întregului norod” Faptul 2:47 și că un ”mare har era peste toți” Fapte 4:33 pentru ca în capitolele 5 și apoi 7 și 8 să se dezlănțuie o prigoană nemaiîntâlnită pentru ucenicii lui Isus –iar în capitolul 9:31 citim ca ”Biserica se bucura de pace”.
Prin urmare ce este de făcut?
În binecuvântări și încercări, în pace și prigoană, în dezvoltare și nevoi ne spune Domnul ce avem de făcut: ”Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții!” Apocalipsa 2:10
Doamne, ajută biserica Ta din secolul 21 să-și întărească credincioșia și să – și mărească credința în Tine!

Păstor – Valentin Sfercoci

Un gând

„Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1:27)

Este cea mai minunată realitate: de a fi noi în Domnul și Domnul în noi.
În mod natural, spune apostolul Pavel în Romani capitolul 7, „nimic bun nu locuiește în mine”, dar din textul de mai sus vedem că se poate petrece un lucru supranatural și anume: de a accepta schimbarea stăpânului.
Omul religios chiar crede că poate slujii la doi stăpâni, dar Domnul Isus în predica de pe munte ne spune clar că „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”.
Aici este marea tragedie. Diavolul a reușit ca să-i facă pe oameni să trăiască cu şi în iluzia creștinismului, iar în realitate inima lor fiind condusă de vechiul stăpân. Cea mai importantă întrebare care ar trebui să ne însoţească pe parcursul întregii noastre vieţi este aceasta: cine este în noi? Cine este stăpânul meu?
Contemporanii Domnului Isus se credeau copii ai lui Avraam și ziceau că nu au fost niciodată robii nimănui, dar chiar atunci când vorbeau ei plăteau ca sclavi tribut Romei.
„Speranța slavei” vine numai cu acest Împărat al Slavei, cum reiese din Psalmul 24. Ceilalți nu pot avea o altă perspectivă decât întunerecul cel mai de afară.
Destinul nostru veşnic nu este stabilit de astre cum greșit se crede astăzi, ci de noi care trebuie să alegem între bine și rău, între Domnul Dumnezeu și Diavol.

 

Întâlnirea păstorilor – ianuarie 2016

Un anunţ pentru fraţii păstori! 

Marţi, 26 ianuarie 2016, de la ora 9.00-13.00,  are loc prima întâlnire din anul acesta, a fraţilor păstori din Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Caraş Severin, care se adună pentru rugăciune, părtăşie şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.  

Întâlnirea va avea loc la sediul Comunităţii noastre din Reşiţa, str. Mărghitaş, nr.5A

Vă aşteptăm !

Fața de masă

Un preot tânar şi soţia lui, trimişi la prima lor parohie, ajung acolo într-o zi de octombrie şi constată că clădirea bisericii este într-o stare deplorabilă.

Plini de entuziasm, îşi propun să o restaureze până în Ajunul Crăciunului, când voiau să organizeze prima slujbă. Muncesc din greu, repară pereţii, tâmplăria, refac ușile, curăţă şi termină totul pe 18 decembrie! Pe 19 însă începe o vijelie cumplită, care desprinde o bucată din acoperiş, iar apa scursă le distruge o porţiune mare dintr-un perete lateral.

Întristat că trebuie să amâne slujba de inaugurare, preotul pleacă spre casă, dar pe drum se opreşte la o licitaţie în scopuri caritabile şi acolo îi atrage atenţia o faţă de masă brodată, de o mare fineţe, care avea în mijloc o cruce; îşi dă seama că are exact dimensiunea porţiunii de perete avariat, o cumpără şi se întoarce la biserică.

Între timp începuse să ningă, iar în staţie zăreşte o doamnă în vârstă care tocmai pierduse autobuzul. O invită să-l aştepte pe următorul în biserică, iar el începe să fixeze faţa de masă pe peretele avariat. Doamna aşteaptă absentă într-un colţ; deodată îşi ridică ochii şi, şocată, îl întreabă pe preot de unde are faţa de masă cu iniţialele ei (EBG). Îi povesteşte apoi că ea o brodase în Austria în urmă cu 35 de ani, în timpul războiului. La venirea naziştilor a fost nevoită să plece în grabă şi-şi lăsase în urmă soţul, care a fost arestat şi trimis în lagăr… Era ultima dată când l-a mai văzut.. Impresionat, preotul a vrut să-i returneze faţa de masă, dar ea i-a spus că e mai bine să rămână în biserică. Descumpănit, preotul îşi dă seama că tot ceea ce poate să facă este să o conducă pe doamna întristată acasă.

Slujba de inaugurare a bisericii reuşeşte de minune, iar la sfârșit preotul îşi conduce spre ieşire enoriaşii. Când revine observă pe un scaun un domn în vârstă cu ochii pironiţi pe faţa de masă de pe perete. Bărbatul îi povesteşte îndurerat că faţa de masă fusese brodată de soţia lui, care dispăruse pe timpul ocupaţiei naziste şi pe care o credea moartă… Atunci preotul îl roagă să-l însoţească într-o scurtă plimbare cu maşina şi îl duce la domiciliul bătrânei doamne, unde asistă la cea mai impresionantă revedere de Crăciun.

Dumnezeu nu te lipsește niciodată de o binecuvântare, decât pentru a face loc unei alte binecuvântări mai mari!

 

 

Intervenție divină

Sunt mulți azi care au avioane personale. Un om de afaceri era în avionul lui, peste ocean. Avionul era pilotat chiar de el. Dar s-a întâmplat că ceva la motor s-a defectat și avionul s-a prăbușit în ocean. Individul respectiv era bine antrenat pentru situații dificile. Era bun înotător. Ar fi putut, probabil, să ajungă la țărm. Dar o mică rană produsă în timpul pră- bușirii avionului a produs sânge care a atras rechinii. A luptat cu rechinii câteva ore. Incredibil! A luptat cu ei din răsputeri, dar știa că puterea lui fizică până la urmă se va epuiza. Apoi, a fost localizat și salvat de un elicopter. Aplicația pe care a facut-o Billy Graham este foarte profundă. Puterea lui de om robust nu l-a mai ajutat, experiența lui de pilot nu l-a mai ajutat si nici înțelepciunea lui. A fost nevoie de o intervenție pentru a fi salvat.

În viaţa de credință avem situaţii în care suntem la marginea prăpastiei. Un pas mai trebuie şi vine prăbuşirea. În acele situații extreme nimic nu ne mai poate ajuta: nici puterea noastră, nici experienţa vieţii şi nici deşteptăciunea noastră. Ci numai intervenţia divină. Ce minunat e că El intervine în asemenea situaţii! El e Ocrotitorul nostru, Cetate tare-n vreme grea. Putem conta pe El; nicicând nu ne va părăsi!

Billy Graham

Cum dăruiești ?

Un american și-a vândut casa și s-a decis să plece misionar în lume. A luat banii, s-a dus cu ei la pastor și i-a zis:

-„Eu dau banii aceștia la biserică [o sumă substanțială] căci plec misionar, Domnul va purta de grijă.”

Omul a plecat, iar pastorul a luat banii. După câțiva ani buni, într-o duminică dimineața apare la biserică un bărbat îmbrăcat prost, neîngrijit, cu o față posomorâtă. Pastorul merge la el și îl întreabă:

-Nu ești cumva cel care s-a înrolat misionar acum câțiva ani?

-Ba da!

-Și ai venit și mi-ai dat acea sumă mare de bani pentru biserica?

-Da, a spus omul cu o voce stinsă.

-Și ce faci aici? l-a întrebat pastorul.

-Mi-am terminat toate resursele și am ajuns la capătul puterilor, nu mai pot să fac nimic, veni raspunsul.

Pastorul a zâmbit și i-a zis:

-„Am o veste bună pentru tine! Banii pe care mi i-ai dat sunt într-un cont special pe numele tău. Poți să mergi să îi scoți, sunt ai tai.” Omului nu i-a venit să creadă.

Pastorul a mărturisit că omul și-a refăcut viața și a devenit unul dintre cei mai activi membri ai bisericii. Acest pastor a simțit inima omului și a luat decizia corectă de a păstra banii pentru că omul nu avea inima liberă în ceea ce făcea.

Când dăruiești, dai ca să te afli în treabă sau dai din toată inima, ca și cum ai pune pe altar și focul lui Dumnezeu ar mistui jertfa?