Anunț mortuar –

Lipsit de regret şi fără pic de durere,
Vă anunţ că Omul cel vechi …..a murit.
Aceasta se-ntâmplă după prea multă vreme,
În care, hainul, m-a chinuit.
Am bolit îndelung, purtându-l cu mine,
M-a schilodit la minte şi trup;
De-aceea, îngropatul de fire-i spre bine,
În grabă, spre groapă, departe o duc.
Bocitori, tânguind cu durere făptura
Ce făcuse din mine omul proscris,
Sunt demonii răi, ştiind că de-acuma
Casa lor dragă, pe veci s-a închis.
În jertfa deplină, de Domnul adusă,
Alături de El şi eu am murit;
Şi viaţa cea veche, stă-n groapă, apusă,
Eu nu mai sunt eu, căci m-am pocăit.
Du-te Om vechi, mergi înspre groapă,
Nicicând înapoi să nu te întorci;
Mirosul ce-l ai, e unul de troacă,
Hrănit în neştire cu lături de la porci.
Fără de masă, spre tristă pomană,
Jelind fără rost pe cel ce s-a dus;
Mai degrabă ospăţ cu gândul la slavă
Şi-a noii umblări cu Domnul Isus.

Ai auzit? Isus este VIU!

Acum 2000 de ani, Isus a trăit pe acest pământ, așa că știa ce înseamnă să fii om. Știa și care era prețul pe care trebuia să îl plătească pentru a ne salva… și totuși a ales să ne salveze. Astăzi, sărbătorim puterea Sa asupra morții. Pentru că El trăiește și noi avem viața!

Să sărbătorim împreună Învierea lui Isus.
Împărtășește bucuria acestei vești bune cu cei care au nevoie s-o audă: Isus este viu!

Purtȃnd povara lumii – poezie

Purtȃnd povara lumii, pe Golgota urcȃnd,
Ai mers tăcut la moarte cu ochii lăcrimȃnd.
Ȋndurerat și singur, străpuns de-al urii fier,
Ai fost zdrobit pe cruce între pămȃnt și cer.

Tot răul, tot păcatul din lume adunat
A fost vărsat pe Tine, în trupul Tău curat!
Batjocori, pumni și lanțuri, nuiele, cuie, spini,
Toți demonii-aruncară noroaie peste crini!

Sub ploaia de ocară, în rugul de durere,
Ardea a Ta ființă, cu Tatăl, în tăcere.
N-a venit nimeni, Doamne, să-Ţi șteargă trupul, fața,
Cȃnd te săpa durerea și Te luptai cu viața.

Nu ți-am dat apă, Doamne, cȃnd ai strigat: “Mi-e sete!”
Ţi-am dat, rȃzȃnd prostește, oțet într-un burete.
Și nu știam ce rugă spre Tatăl, Tu, îndrepți,
Cȃnd înaintea morții spuneai: “Te rog, să-I ierți!”

Și-atunci cȃnd am pus piatra pe sfȃntul Tău mormȃnt
Ne-am bucurat că moartea, Isuse, Te-a înfrȃnt.
Ȋn rătăcirea noastră, mȃnați de rea credință,
Credeam că vei rămȃne un mort, în neființă.

Dar faptul învierii, în ființa Ta, Isuse,
A luminat și Iadul și Cerurile-nchise!
Tu-ai sfȃrtecat zapisul, sentința condamnării,
Cu mȃinile iubirii și florile durerii!

Prin sȃngele Tău sfȃnt, în trista răstignire,
Ne-ai împăcat cu Tatăl, ne-ai dat o nouă fire;
Ne-ai scos de sub robie, ne-ai înviat cu Tine,
Ne-ai îndreptat privirea spre zările senine.

Lumina bucuriei și dragostea ne-ai dat
Și Darul mȃntuirii în Tine l-am aflat!
Tu ești a noastră viață și pe pămȃnt și-n cer,
Izvorul de iubire, de pace și-adevăr!

Venim cu închinare și sufletul smerit
Că-n locul nostru, Doamne, pe cruce Te-ai jertfit.
Și pentru-a Ta iubire și veșnică salvare
Cȃntăm cu bucurie a dragostei cȃntare.

E jertfa mulțumirii, curată și senină,
Pe-altarul rugăciunii, în candela divină.
Căci Tu ești Adevărul și sfȃnta Cale dreaptă,
Lumina, Ȋnvierea și Viața-adevărată!

Cu primăvara-n suflet și duhul învierii
Suim, slăvind Lumina, pe treptele salvării.
Și-n flacăra Iubirii urcăm mereu mai sus
Pȃn’ vom ajunge-acasă, în cerul Tău, Isus!

Gelu Ciobanu

Botez nou testamentar la Biserica baptistă HARUL Bocșa – 21 aprilie 2019

În zi de sărbătoare deosebită, Intrarea Domnului Isus în Ierusalim, la Biserica Baptistă Harul Bocșa, am sărbătorit legământul intrării Domnului Isus că Împărat în inima a nouă suflete. Au slujit fanfara, corul mixt al bisericii și alți participanți. La amvonul bisericii au fost frații păstori Petru Nedved, Ilie Tinco și Ilie Milutin care a avut mesajul biblic de botez. Fr. Ilie Milutin, este președintele Comunității Baptiste Caraș-Severin și pastorul Bisericii Baptiste din Coronini. La această sărbătoare de botez a participat o asistență numeroasă, s-a făcut o lucrare deosebită și ne rugăm pentru un rod bogat spre înviorarea sufletului Mântuitorului. Botezul a fost oficiat de fr. pastor Ilie Tinco. Domnul să-i păstreze în biruința Sa pe cei nouă până ce vor ajunge in Cetatea cerească Noul Ierusalim !

Ilie Tinco, pastor

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Un gând

Isus trecuse de multe ori prin Ierusalim. Matei, Marcu, Luca şi Ioan consemnează cu toţii prezenţa Sa în Ierusalim la vârsta maturităţii şi mai ales în Săptămâna Patimilor. Luca aminteşte mai multe ocazii foarte cunoscute: înfăţişarea pruncului Isus la templu (Luca 2:22-28), dedicarea Sa la vârsta de doisprezece ani (vers. 41-50), a treia ispită, când Diavolul L-a aşezat pe streaşina templului (cap. 4:9-13). Însă atenţia sa, ca şi a celorlalţi evanghelişti, este îndreptată cu precădere spre ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână din lucrarea lui Isus. Domnul Isus „Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim” (Luca 9:51). Intrarea Sa în cetate a marcat cea mai dramatică şi mai importantă săptămână din istoria lumii. Săptămâna aceasta a început cu marşul Său regal şi s-a încheiat cu moartea Sa pe cruce, prin care cei care erau vrăjmaşi au fost „împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său” (Romani 5:10).

Cu câteva zile înainte de răstignire, ucenicii şi mulţimile s-au înghesuit în cetate, iar cerul de deasupra Ierusalimului a răsunat de aclamaţia: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!” (Luca 19:38).

Scena aceasta impresionantă era o împlinire a profeţiei: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe” (Zaharia 9:9). Cu toate acestea, Domnul Isus ştia că acest marş istoric, care a început cu osanale, avea să se termine curând cu evenimentul de pe Golgota, unde avea să rostească acele cuvinte de triumf: „S-a isprăvit!”

Întâlnirea pastorilor din luna aprilie 2019

Întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Baptistă Caraş-Severin va avea loc marţi, 23 aprilie 2019, de la ora 9.00-13.00. Vom avea momente de închinare prin rugăciune, părtăşie din Cuvânt şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.

Întâlnirea va avea loc la Biserica Creștină Baptistă Vermeș, pastor Ionuț Trufan.

Vă aşteptăm !

PS. Aici un album foto de la întâlnire.

Ferice e de sfinții care sfârșesc în Domnul – poezie

…Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” – „Da”, zice Duhul;
ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apoc. 14:13)

Ferice e de sfinții care sfârșesc în Domnul,
Că scumpă este moartea celor iubiți de El!
Iar faptele-i urmează, purtându-le ecoul
Când veșnic se-odihni-vor de multe osteneli.

Nu-i moartea tragedie, când strămutați sunt sfinții,
Ci-i sărbătoare sfântă-n celestele ‘nălțimi;
Mulțimi de îngeri cântă, primind pe peregrinii
Plecați, spre noua Patrie, de bucurie plini.

E-adevărat, în urmă sunt lacrimi, despărțire,
Că sentimentu-i lege, iar lutu-umanizat,
Dar noi nu disperăm, ca cei ce n-au nădejde,
Că ne conduce-n viață un țel nestrămutat.

De ce e despărțire, când dragi ne sunt plecați?!…
De ce ne copleșește un simțământ ciudat?!…
Cum poate, oare, viața înlocui pe frații
Ce i-am avut aproape, dar timpul i-a zburat?!…

Ni-s multe întrebări fără răspuns aicea
Și-am vrea să știm atâtea…și să trăim atât…
Ne conturăm imagini și ne prefacem vise
Uitând că efemerul ni-e vegheator tăcut.

Clădim în lumea asta castele maiestuoase
Și ne-admirăm isprăvi, ce-ușor se vor uita,
Dar sufletul, cât, oare, ni-l saturăm din toate
Ce-n Universu-ntreg găsi noi am putea??!

Și totuși, solul morții, mereu ne amintește
Că nu aici ni-e Țara și nici avutul nost’,
Că mult mai importantă-i trăirea în sfințenie
Când toate se vor duce, de parcă n-ar fi fost.

Împărtășim durerea cu cei loviți făr’ veste
Și-alăturea noi plângem cu-nlăcrimate frunți,
Dar ne animă-n toate speranța revederii
Prin care noi păși-vom mari, netrecute punți.

Căci azi, toți, prin Eden, suntem datori cu-o moarte
Nu poate efemerul Viața moșteni,
Dar credem într-o zi, când transformați pe dată
Vom părăsi lin glia, când El va reveni.

În trupuri noi de slavă, străpunge-vom eterul
Și ne-om ‘nălța spre astre, ca porumbei în stol;
Hristos ni-e Călăuza, speranța, Viitorul,
El, pârga învierii, Victoria din Șeol.

Und’ ți-e puterea, Moarte? Hristos e Nemurirea
Nimic din lumea asta ne-a despărți de El
Căci credem, cu tărie, -ntro sfântă înviere
De-aceea pocăința ni-e Cale, gând și țel.

Noi nu avem aici cetate stătătoare
Că suntem în căutarea Căminului de Sus
Și gemem în dorința de Har nepieritoare
De-a fi mutați în Țara de soare făr’ apus.

………………………………………………

E Moartea un mister, dar cale-universală
Pe ea pășesc, alături, bogați, săraci sau sclavi,
Și muritori de rând și domnitori cu fală
În fața morții sunt neputincioși, firavi.

Dar moartea nu-i sfârșitul, ci-o sală de-așteptare
Spre-osândă sau viață, spre negru-Infern sau Rai;
Alegerea-n destin e-o cale personală
Cu consecințe-eterne, cât viaț-aici tu ai.

De-atâtea ori respins-ai chemarea Sa divină…
Atâtea reci tablouri la El te-au îndemnat…
Nu-i, oare, îndeajunsă-ndelunga Lui răbdare
Și-mpotrivirea oarbă în care te-ai plecat?

Tu vezi că anii zboară și timpul trece iute
Toți anii tăi, cândva, se-ncheie-ntr-un …. sicriu;
Nu amâna s-alegi, prin Domnul, Nemurirea,
Nu amâna, cât încă ești în putere, viu!

Că cei ce-L au pe El, primesc cununa vieții
Și frica morții n-are putere-ai birui,
Ferice e de sfinții care sfârșesc în Domnul,
Căci lângă El, de toate și tot s-or odihni!

Franciuc Adelin