O cântare cu un mesaj minunat!
Etapa judeţeană a olimpiadei de religie – Alianţa Evanghelică
23/02/2012 — CBCBSâmbătă, 10 martie 2012, ora 10.00, la Liceul Teologic Baptist din Reşiţa se va desfăşura etapa judeţeană a olimpiadei de religie – Alianţa Evanghelică.
Pentru buna organizare şi desfăşurare a etapei judeţene a olimpiadei de religie – Alianţa Evanghelică, adresăm rugămintea pastorilor care au elevi participanţi la această olimpiadă (în situaţia Bisericilor care eliberează adeverinţă pentru notele la religie) să transmită datele elevilor participanţi conform următorului tabel:
|
Nr.crt. |
Numele, iniţiala tatălui şi prenumele |
C.N.P. |
Şcoală frecventată/clasa |
Telefon, e-mail a elevului |
pastor coordonator |
Biserica de provenienţă |
Datele vor fi transmise pe adresa de email saalexro@yahoo.com şi fax-ul Liceului Teologic Baptist Reşiţa 0255/213254.
5 martie 2012, ora 14.00 este termenul limită de transmitere a tabelelor cu numele participanţilor. Elevii care nu se regăsesc înscrişi pe aceste liste nu pot participa la concurs.
Precizările cu privire la graficul de desfăşurare, tematică şi modul de organizare a olimpiadei pentru anul şcolar 2011-2012 se găsesc la adresele:
http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/16516
http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/16510
Director,Prof. Szucs Alexandru
Mai jos găsiţi alte informaţii:
adresa organizare faza judeteana de religie evanghelica comunitate
Regulament__specific_privind_olimpiada_de_religie_Alianta_Evanghelica_cls._VII-XII
Fratele Bărnuţ Vasile a trecut la Domnul
18/02/2012 — CBCB
Cu doua zile în urmă (16.02.2012) a plecat la Domnul fr. Bărnuţ Vasile. Astăzi va fi serviciul de înmormântare începând cu orele 13.00 la Bocşa. Fratele Vasile are rămaşi în urmă sa trei fii: Ghiţă, Daniel şi Dorel. Fr. Daniel Bărnuţ este pastor la Biserica Creştină Baptistă nr. 1 din Reşiţa. Ceilalţi fraţi ai lui locuiesc în SUA. Fr. Ghiţă este şi el în Romania, şi s-a bucurat că l-a prins încă în viaţă. Doar Dorel nu a putut să vină. Domnul să-i binecuvinteze şi să-i întărească pe ei şi pe copii lor şi pe toţi cei rămaşi în urmă.
FOR THOSE WHO KNOW PASTOR BARNUT DANIEL OF RESITA OR/AND HIS FATHER VASILE BARNUT, I WANT TO LET YOU KNOW THAT BRO. VASILE BARNUT WENT TO BE WITH THE LORD TWO DAYS AGO. TODAY HIS FUNERALS WILL BE HELD IN BOCSA. PRAY FOR THE FAMILY AND FOR SALVATION OF MANY.
a consemnat Ilie Tinco, pastor Bocşa
CARACTERUL…
15/02/2012 — CBCB
CARACTERUL…
„Un caracter bun este ca oțelul armat într-o structură de beton. Nu poți vedea oțelul dinăuntru, dar, fără el, betonul este slab.
Un caracter bun nu reprezintă ceea ce spune sau pretinde cineva că este. Înseamnă ceea ce sălășluiește în spatele a ceea ce se vede.
Caracterul este produsul princiipilor cărora le permiți să-ți domine viața. Nu este ceea ce vorbești, ci ceea ce pui în practică în viața de zi cu zi.
Ceea ce practici în viață, aceea vei deveni. Dacă trăiești în chip nobil, vei avea un caracter nobil. Dacă trăiești doar pentru tine, caracterul tău va fi unul egoist.
Caracterul tău este în mare parte rezultatul alegerilor tale.
Care din alegerile pe care le faci vor fi pe placul lui Dumnezeu?”
Un caracter bun nu reprezintă ceea ce spune sau pretinde cineva că este. Înseamnă ceea ce sălășluiește în spatele a ceea ce se vede.
Caracterul este produsul princiipilor cărora le permiți să-ți domine viața. Nu este ceea ce vorbești, ci ceea ce pui în practică în viața de zi cu zi.
Ceea ce practici în viață, aceea vei deveni. Dacă trăiești în chip nobil, vei avea un caracter nobil. Dacă trăiești doar pentru tine, caracterul tău va fi unul egoist.
Caracterul tău este în mare parte rezultatul alegerilor tale.
Care din alegerile pe care le faci vor fi pe placul lui Dumnezeu?”
Întâlnirea din luna februarie 2012
13/02/2012 — CBCB
Marţi, 28 Februarie 2012, de la ora 9.00-13.00, la sediul Comunității CS, la Biserica Creştină Baptistă „Speranța” din Reșița, are loc întâlnirea lunară a fraţilor pastori care se adună pentru rugăciune, părtăşie şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice din Comunitatea noastră.
Vă aşteptăm !
Telefonul.. “Alo Centrala”
10/02/2012 — CBCB
O poveste cu tâlc….
Pe când eram copil, tatăl meu a făcut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Îmi aduc perfect aminte de lădiţa aceea din lemn lăcuit, montată în perete. Receptorul strălucitor atârna într-o parte. Eram încă prea mic ca să ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit că undeva, înauntrul acestui aparat, trăia o persoana uluitoare. Numele ei era “Alo Centrala” şi nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea să nu-l ştie. Alo Centrala putea să-ţi spuna numărul oricui şi în plus, ora exactă.
Experienta mea, cu acest duh închis într-o sticlă, a venit într-o zi când, în vreme ce mama era în vizită la o vecină iar eu mă jucam la bancul de scule din pivniţă, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribilă şi nu era nimeni în preajmă care să-mi arate compasiune. Am umblat în jurul casei sugându-mi degetul inflamat până am ajuns la scară.
Telefonul! Am târât repede un scaun din sufragerie până în hol, m-am urcat pe el, am scos din furcă receptorul telefonului şi l-am dus la ureche.
-“Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau două, apoi o voce joasă şi clară mi-a ajuns la ureche: “Centrala.”
-“Mi-am rănit degetul…” – m-am smiorcăit eu în telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum că aveam o audienţă.
-“Mămica ta nu este acasă?”- urmă întrebarea.
-“Nu este nimeni acasă în afară de mine…”- am bolborosit.
-“Îţi curge sânge?” – m-a întrebat vocea..
-“Nu,” – i-am răspuns. “M-am lovit cu ciocanul şi acuma mă doare tare rău…”
-“Poti să deschizi frigiderul?” – m-a-ntrebat ea. I-am spus că pot.
-“Atunci ia de acolo o bucăţică de ghiaţă şi ţine-o lipită de degeţel,” – spuse vocea.
Dupa aceea am început să chem “Alo Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lecţia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia … M-a ajutat si la matematica.. . Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat “Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, “De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?”
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, ” Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta.”
Alta data la telefon, “Alo, Centrala!”
“Centrala.” – mi-a raspuns vocea cunoscuta. “Cum se scrie cuvantul fix?” – am intrebat-o.
Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea… “Alo Centrala” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni…
Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale.
Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: “Alo Centrala!”
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. “Centrala.”
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: “Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?”
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, “Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum.”
Am ras, “Deci tu esti, intr-adevar, ” – i-am spus. “Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea.”
“Iar eu ma-ntreb,” – zise ea, “daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi…”
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
“Cu placere,” – mi-a spus ea. “Intreaba de Sally.”
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la “Informatii” .
Am intrebat de Sally.
“Sunteti un prieten?” – m-a intrebat.
“Da, un foarte vechi prieten… Wayne . ..”
” Imi pare rau sa-ti spun asta,” – mi-a spus ea. “Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.”
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, “Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?”
“Da.” – i-am raspuns..
“Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”
Mesajul ei era: “Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.”
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.
Niciodată să nu subestimezi impresia pe care ai făcut-o asupra cuiva.
A cui viaţă o s-o atingi astăzi?”
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 