Iubește curăția inimii

„Cine iubeşte curăţia inimii şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul” (Proverbe 22:11)

Bibliotecile lumii abundă în tomuri care ne servesc definiții ale moralității, ne oferă modele de viață, ne vând rețete pentru reușită și ne învață totul despre ce să faci, cum să faci sau să nu faci, cine suntem, încotro mergem, de ce se întâmplă unele sau altele…

Toate acestea au aproape întotdeauna ca punct de reper, sursă de inspirație și, în același timp, destinație – OMUL, în jurul căruia gravitează totul.

În aceste condiții, cine se mai gândește, chiar și numai pentru o secundă, la un fir de iarbă sau de floare crescut rebel la colțul sau în spatele casei, printre diverse acareturi sau gunoaie? Bătut de ploi și de vânt, culcat de câini, agresat de talpa omului, firul își înalță trupul plăpând și chinuit de sub o piatră lăsată la întâmplare.

Cred că singurul lucru pe care și-l dorește o floare în fiecare dimineață, nu este să scape de sub piatra care o apasă, ci să aibă acces la prima rază de soare, oricât de timidă, ca să-și agațe viața de ea, punându-și respirația în rezonanță cu lumina.

Abia când legile divinității încrustate în genele ei, sunt împlinite, iar sevele-i sunt mobilizate în armonie cu toate celulele, își deschide petalele oferindu-și parfumul și frumusețea. Nu contează cui.

Poți fi bun sau ranchiunos, blând sau furios, curat sau murdar, ea ne tratează pe toți la fel, fără părtinire, curată, pașnică, fără pizmă, gata să mângăie orice obraz și să împodobească deopotrivă, o vază, o casă sau marginea drumului.

Disponibilă până la uitare de sine, copleșitor de tolerantă, întristată, dar fără gând de ripostă sau de răzbunare, floarea se înscrie, alături de copii, în rândul modelelor pe care însuși Mântuitorul ni le-a dăruit ca lecții nescrise despre cum se trăiește în neprihănire.

Dacă o plantă primește lumina și căldura soarelui convertind-o în gingășie și parfum, oriunde, pentru oricine și oricând, omul care este cununa creației lui Dumnezeu, are acces la lumina ’’înțelepciunii care vine de sus’’ ce are puterea de a converti faptele în ’’roduri bune’’.

Mă tem însa că, sub imensa piatră a pământului, guvernată de legile firii, chiar dacă este întuneric și miroase a moarte, ignorând lumina de Sus, ne lăsăm adesea învăluiți de căldura păcatului, considerată, întotdeauna, și suficientă, și necesară pentru a ne ține în viață.

Până când, oare?…

Întâlnirea din luna ianuarie 2015

 Joi, 29 ianuarie 2015, de la ora 9.00-13.00, la sediul Comunității CS,  la Biserica Creştină Baptistă „Speranța” din Reșița, are loc întâlnirea lunară a fraţilor pastori care se adună pentru rugăciune, părtăşie şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice din Comunitatea noastră.

Vă aşteptăm !

Olimpiada de religie – etapa județeană 2015 (corecție)

 

CORECTIE LA PRECIZARILE DE MAI JOS!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de astăzi!

Ziua de astăzi este un dar.
Dumnezeu a dăruit din visteria Lui o nouă nestemată. Dar numai în lumina recunoștinței îi poți vedea valoarea.

Ziua de astăzi este o alegere.
Dumnezeu ne pune înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul și ne îndeamnă să alegem viața, binecuvântarea. Dar numai gândul veșniciei ne va ajuta să facem alegerea corectă.

Ziua de astăzi este o promisiune.
Dumnezeu a înnoit îndurarea Lui pentru fiecare dintre noi. Dar numai inima care este conectată la frecvența harului va simți unda de milă a Tatălui ceresc.

Ziua de astăzi este o investiție
Pe mesele de operație sunt copii, frați în credință, mame credincioase. Pe străzi rătăcesc copii fără trecut, fară prezent sau viitor. Inimi rănite, captive, așteaptă un cuvânt, o mână întinsă sau o privire blândă. Dar numai de la crucea din Golgota poți să îi vezi și să te cheltui pentru ei.

Ziua de astăzi este ireversibilă
Timpul nu are buton de oprire. Faci ce vrei cu darul lui Dumnezeu. Tu alegi mireasma vieții sau umbra morții, tu decizi dacă primești prospețimea unei îndurări noi sau peticul vechi al păcatului, tu hotărăști dacă devii investitor ceresc sau rămâi cerșetor…!

Nu spune că nu ești iubit!
Nu spune că nu ești prețuit!
Nu spune că nu ești important!

Tocmai ai primit o zi! Ce faci cu ea?

Florin Ianovici

Otilia Bunaciu a plecat la Domnul

Otilia Bunaciu (18.05.1928 – 14.01.2015), sotia pastorului Ioan Bunaciu a plecat la Domnul in data de 14 ianuarie 2015 in jurul orei 15.00 după o luptă cu boala care a durat câțiva ani si care a ținut-o în mare parte imobilizată la pat. 

Otilia (Turcu) Bunaciu s-a născut în 18 mai 1928 în Almaș, judetul Arad, iar în luna iunie a anului 1951 s-a casatorit cu Ioan Bunaciu. Familia Bunaciu a fost binecuvântată cu un copil: Otniel Bunaciu. Dupa casatorie Otilia Bunaciu s-a inscris si a urmat pentru o perioada de doi ani cursurile Institutului Teologic Protestant din Cluj.

Otilia Bunaciu a lucrat timp de 25 de ani, in perioada 1960 – 1985 ca Secretara la Uniunea Baptista din Romania fiind cunoscuta de catre cei cu care lucra indeaproape drept „sora Uniune”.

Înmormântarea va avea loc în Bucuresti si va fi organizată în cadrul Bisericii Baptiste Providenta din Ferentari unde sora Otilia era membră.

Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri să-i aibă în grija Sa în aceste momente de grea despărțire pe cei din familia sorei Otilia Bunaciu,  să le umple inima de har și pace, dar și de recunoștință pentru că Domnul le-a purtat de grijă întotdeauna!

Sursa: Revista Creştinul Azi