Botez nou-testamentar 2013 – Biserica baptistă Vârciorova

Pe data de 22.09.2013, în cadrul serviciului de dimineaţă al Bisericii Baptiste din Vârciorova, a avut loc un botez nou testamentar care a fost oficiat de către fratele Beniamin Dragu, pastorul local. Cuvântul lui Dumnezeu a fost proclamat de către fratele Ionel Popescu de la Gogoșu și fratele păstor Daniel Bărnuț. Grupul de tineri, orchestra, corul bisericii locale dar și fratele Titel din fostul grup Harul, au lăudat pe Dumnezeu prin cântare.

S-a bucurat Cerul dar și pământul (biserica locală), pentru că o tânără (Mihăilescu Ana), care până acum un an, nu a avut nici o tangență cu biserica baptistă, a încheiat legământ cu Dumnezeu în apa botezului. În cadrul aceluiași serviciu duhovnicesc am sărbătorit și finalizarea lucrărilor interioare la Casa de rugăciune. Pentru toate Dumnezeu să fie lăudat.

varc1

varc3

varc2

Botez nou-testamentar biserica baptistă „Speranţa” Reşiţa

Botezul semnifică moartea, îngroparea şi învierea împreună cu Christos. Este vorba de moartea “omului vechi”, a firii pământeşti, păcătoase, şi învierea la o viaţă nouă, trăită prin şi pentru Christos.  Cel botezat devine în mod public un copil al lui Dumnezeu, fiind primit în marea familie cerească. Numele lui este înscris în Cartea Vieţii.  Botezul este o mărturisire de credinţă publică, în faţa bisericii şi a întregului univers, prin care omul în cauză declară că renunţă la viaţa de păcat, dorind să înceapă o viaţă nouă.

În duminica de 29 septembrie 2013 în cadrul serviciului de dimineaţă a avut loc un botez nou testamentar cu 5 suflete la Biserica baptistă “Speranţa” Reşiţa.
A fost multă bucurie pentru poporul Domnului, credem că a fost spre slava lui Dumnezeu şi continuăm să ne rugăm pentru mântuirea celor pierduţi care au auzit Evanghelia cu această ocazie precum şi alte dăţi.

Seviciul de botez a fost oficiat de fr. pastor Mihuţ Mihai iar corul mixt al bisericii a lăudat pe Dumnezeu.

MAI MULTE POZE AICI.

P1590124

2013.09

 

Publicat în baptist, botez. 2 Comments »

Viaţa mea s-a schimbat – grup Speranţa

Credinţa dar şi pocăinţă – poezie

pocaintaCredinţa; azi aşa ne spun
Predicatorii cei moderni;
În rest nu trebuie nimic
Şi nu mai sunt factori externi.

Credinţa ta azi în Hristos
Te duce-n veşnicii cu soare
Ridic-o mână pentru cer
Că asta-i noua abordare.

Dar oare-atât să fie fraţi
Ce ascultaţi Cuvântul slavei?
Aceşti predicatori spun: DA,
La fel ca bubuitul lavei.

Dar ia priviţi Scriptura Sfântă
Cum înainte de credinţă
Sau lângă ea şi după ea
Aşează lecţia POCĂINŢA.

Căci făr-aceasta cred şi dracii
Şi se-nfioară-n duh de fum
Credinţa fără pocăinţă
E doar grămada unui scrum.

Nu mâini pe sus ca o batistă
Şi nici credinţa seacă-n duh;
Hristos ne cere pocăinţă
În drumul nostru spre văzduh.

Deci astăzi haideţi la esenţă
La pocainţă şi credinţă
Şi-abia atuncea creştinismul
Trăi-va iar în biruinţă!

Purtaţi stindardul mărturiei
Şi ridicaţi-l tot mai sus,
Şi-aşa în ziua veşniciei
Noi vom rămâne cu Isus!
      de Nica Ionel                13.03.2013
 
Publicat în Poezie. Leave a Comment »

Frizerul

frizerUn om a mers la un frizer pentru a se tunde şi a se bărbieri. În timp ce frizerul a început să lucreze, au început să aibă o conversaţie bună. Ei au vorbit despre atât de multe şi diverse teme… până când, în cele din urmă, au atins subiectul existenţei lui Dumnezeu, frizerul a spus:
-„Nu cred că Dumnezeu există.”
-„De ce spui asta?” a întrebat clientul.
-„Ei bine, trebuie doar să ieşi în stradă să realizezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu există, ar  existat atât de mulţi oameni bolnavi? Ar mai  fost copii abandonaţi acolo? Dacă Dumnezeu există, nu ar fi fost suferinţă, nici durere. Nu îmi pot imagina un Dumnezeu iubitor, care ar permite toate aceste lucruri.“
Clientul a rămas gânditor pentru un moment, dar nu a răspuns, nevrând să înceapă o discuţie contradictorie. Frizerul şi-a terminat treaba lui şi clientul a plecat. Dar imediat după ce a părăsit frizeria, a văzut un om în stradă cu părul lung, murdar neîngrijit şi o barbă imensă. Clientul s-a întors şi a intrat în frizerie din nou şi a spus la frizer:
-„Ştii ce? Frizerii nu există!”
-„Cum poţi să spui asta?”, a întrebat frizerul surprins.

– „Eu sunt aici şi eu sunt un frizer. Şi doar ce am lucrat pe tine.“
-„Nu!“ a exclamat clientul, „frizerii nu există pentru că dacă erau, nu ar  existat oameni cu păr lung şi murdar cu barba neîngrijită cum este omul ăla de afară.“
-„Ah, dar frizerul există!“ a răspuns frizerul. „Ce se întâmplă, este că oamenii nu vin la mine.”
-„Exact!” a  urmat clientul. „Exact asta este… Dumnezeu, de asemenea, există! Ce se întâmplă, este că oamenii nu merg la El şi nu-L caută. De aceea, există atâta durere şi suferinţă în lume.”

 

 

 

 

.. ca nişte copilaşi

copii2

 

Matei 18:3 ,,Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”

Vrei, nu vrei ..

monumentVrei, nu vrei … moartea tot va veni! Eşti tu gata? (Acum…!)

Inscripţie sinceră pe o piatră funerară:
„Mă aşteptam eu la aşa ceva, dar nu chiar aşa de repede …”

Ascultându-l pe vorbitorul necunoscut care se pierduse în elogii la adresa celui mort, soţia defunctului şopti la urechea unuia dintre copii: „Du-te şi vezi dacă cel din coşciug este tata.”

Întrebată de  fiul său dacă îi este teamă de moarte, o credincioasă care nu mai avea mult de trăit a răspuns: „Oh, nu, fiul meu.
În curând voi trece Iordanul şi ştiu că Tatăl meu este stăpân pe ambele maluri.”

La sfârşitul turului prin mânăstire, un ateist îi spune cu compătimire călugărului: „Dacă Dumnezeu nu există, ţi-ai irosit viaţa
degeaba”. Zâmbind, călugărul a răspuns: „Dacă m-am înşelat, am pierdut 50, 70 sau 90 de ani de viaţă. Dar dacă dumneavoastră vă înşelaţi, aţi pierdut veşnicia”.

Ploaia..

Câţiva fraţi au  plecat în misiune prin părţile Clujului. Au ajuns într‑un sat uitat parcă de lume; făcuseră un drum lung şi puţin bănuiau păţania pe care aveau s‑o trăiască.

Veniseră pe vreme bună, cu soarele sus şi nori nicăieri. Când au scos însă instrumentele să cânte în uliţa satului, în faţa singurei case care adăpostea o familie de pocăiţi, micul grup n‑a apucat să cânte decât câteva strofe că, aşa ca din senin, venite parcă de după un colţ unde‑i pândiseră, s‑au pornit şuvoaiele. Ploua torenţial de rupea pământul.

Uzi până la piele, cu instrumentele ude, „pocăiţii” s‑au dat bătuţi şi s‑au refugiat în casa fratelui lor de credinţă. Nici să se roage nu le venea … făcuseră atâta amar de drum de pomană. Se părea că cerul le încurcase toate socotelile.

Când s‑a mai potolit puţin potopul de afară, gazda a ieşit să vadă cine strigă în stradă şi s‑a întors să le spună:

-„Sunt cincisprezece bărbaţi şi spun să ieşiţi afară la ei, că au să vă ceară ceva…”

Fraţii s‑au uitat speriaţi unii la alţii: –„Şi udaţi şi bătuţi?” De asta veniseră ei la „evanghelizare”?

De ieşit au trebuit să iasă şi, ca să le fie mai la îndemnă, au ieşit toţi, deşi grupul lor nu era prea arătos pentru bătaie…

-„V‑am ruga frumos, dacă nu vă este cu supărare, să mai cântaţi câteva cântări de‑ale dumneavoastră. Că popa al nost” tot face slujbe şi cântă de câteva săptămâni de zile, dar ploaia n‑a venit. Dumneavoastră numa’ ce‑aţi cântat puţin şi v‑a ascultat Domnu’. Vă rugăm să ne mai cântaţi, că‑i mare seceta şi avem nevoie de apă …”

Cerul, la urma urmei, ştiuse el ce trebuie să facă. Stăpânul ploii pregătise fără să ştie ei „situaţia”, aşa ca sătenii să vină ei singuri să le ceară apă pentru secetă. Şi le‑au dat… dar cel mai frumos a fost că le‑au dat şi ceva din… apa vie a Cuvântului lui Dumnezeu, bună şi numai potrivită pentru orice fel de secetă …

din „Amintiri cu sfinţi”

fanfara

Nedumerire..

smile1Un vizitator a intrat în Biserică în timpul predicii şi s-a aşezat chiar în faţa amvonului.
La terminare, pastorul l-a întrebat:
-„Cum de v-aţi aşezat chiar pe primele locuri?”
-„Sunt şofer de autobuz”, a venit răspunsul, „şi am venit să văd şi eu ce le spuneţi de reuşiţi să-i aşezaţi pe toţi pe băncile din spate.”

*********

Un om a intrat în Biserică cu pălăria pe cap şi s-a aşezat în primele rânduri. Uşierul a venit şi i-a spus discret:
-„Aţi uitat să vă daţi pălăria jos.”
-„Da de unde, domnule! Vin la Biserica asta de două luni şi m-am gândit că acesta este singurul mod ca să mă bage şi pe mine cineva în seamă!”

****

Publicat în gluma. Leave a Comment »

Mergând prin lumea de nevoi – poezie

cruce3Mergând prin lumea de nevoi,
Nu vreau o clipă s-o privesc.
Să cauţi perle în noroi
E timp pierdut, e prea firesc.

Străbat în largul ei spinos,
Mă lupt vrăjmaşul să-l înving,
Căci viaţa mea este Cristos,
Şi moartea este un câştig.

Nu vreau plăceri, nici posturi mari,
Nici slavă-naltă, nici argint.
O zi te bucuri cu tâlhari,
O veşnicie-n iad plângând.

Al meu e cerul glorios,
Pământul doar e un popas,
Căci viaţa mea este Cristos,
Şi moartea – ultimul meu pas.

O, Doamne bun, ce dar frumos!
Să-L dai pe unicul tău Fiu!
Ce merit eu, un ticălos?
Nimic. O, harul glorios,
Pe veci în mâna Ta să  fiu.

Ai dat pe Cel mai scump din cer
Pentru un biet de pe pământ!
Ce pot la lume să mai cer
Cu slava ei deşartă-n vânt?

De vine valul furios –
Cu El pot totul să înving.
Căci viaţa mea este Cristos,
Şi moartea este un câştig.

De câte ori şopti-va iar
Lumescul duh povestea lui
Să uit de minunatul har,
Să nu primesc cerescul dar,
De el să nu spun nimănui.

Atunci în faţa mea va sta
Un Miel cu chipu-nsângerat.
O, cum se poate a uita
O dragoste de neuitat!

(Şi-acum, cu ochii-nlăcrimaţi
Privesc la crucea Ta, Isus…!)
O, dragii mei, să nu uitaţi
De preţul dragostei nespus!

Nu ştiu cât mai avem de mers,
Cât inima va bate-n piept,
Dar Cel ce vina noastr-a şters
Să vină iarăşi Îl aştept.

Voi, cei răscumparaţi de jos!
Nu vreau să spun, vreau să vă strig:
Destinul nostru e Cristos!
Iar moartea… este un câştig.

Andrei Pavel

Publicat în Poezie. Leave a Comment »
%d blogeri au apreciat: