Familia

Familia este proiectul exclusiv al lui Dumnezeu. El a conceput viața de familie ca o construcție între un bărbat şi o femeie pentru toată viața. Familia este cea mai importantă construcție de sub soare. Este concepută de Domnul să reziste o viață întreagă. De felul cum decurg lucrurile aici depinde starea bisericii şi a societății. Cum putem avea o căsnicie fericită în zile când familia este sub asediul diavolului şi al iadului? Care sunt stâlpii de rezistență ai familiei? Ca să înțelegem cât mai bine mesajul o să folosesc cuvinte şi expresii simple şi pe înțelesul tuturor.

1. Potrivire. Înseamnă Unul pentru altul. Este primul stâlp important care ajută edificiul căsniciei să reziste toată viața. La Dumnezeu nu există ”căsătorie de probă.” El face toate lucrurile durabile din start.”Ajutorul potrivit” este conceput de Creator. El cunoaşte ”coasta” care trebuie transplantată ca să nu existe respingere. În timp ce scriu, tocmai am primit un mesaj de la o mamă cu 4 copii despre decizia soțului ei de a divorța. Unde Dumnezeu este lăsat să facă potrivirea nu există divorț. Există doar dragoste. Când îți întemeiezi familia pe alegerea făcută de EL înțelegi că partenerul de viață este darul Lui pentru tine. Atunci armonia, pacea, înțelegerea şi binecuvântarea vor fi la ele acasă în căminul tău.
2. Părtăşie. Liantul căsniciei este părtăşia. Adică Unul cu altul. Cuvântul ”părtăşie” înseamnă ”a face parte.” Pentru a supraviețui, familia are nevoie de comunicare permanentă. Lasă ca partenerul tău să cunoască toate bucuriile vieții dar spune-i şi despre încercările prin care treci. Nu purta singur poverile. Vei cădea sub povara lor. Dumnezeu a conceput familia ca un loc al părtăşiei, unde vii şi descarci poverile, apoi pleci încărcat de putere şi pace.
   Iată cum descrie Apostolul Pavel adevărata părtăşie din familia creştină: ”Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.” /Ef.5:19-21/. Clar şi simplu. Rămâne să practici ceea ce spune Cuvântul şi vei beneficia de toate binecuvântările şi împlinirile care decurg de aici pentru casa ta.
3. Paradis. Când Dumnezeu a conceput familia a stabilit şi mediul în care să se dezvolte ca să fie împlinită şi fericită. Acest concept este Raiul din care a mai ramas doar un colț, iar modul în care se manifestă l-am numit Şi unul şi altul. ”Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” /Geneza 2:24/, spune Cuvântul. Ca să existe rai este obligatoriu ca acolo să fie prezent El. Apoi noi doi, soțul şi soția, urmând ca în timp Dumnezeu să adauge copii şi nepoți. Atâta timp cât Domnul este pe tron în familie există pace, înțelegere, bucurie şi tot ce vine de sus. Încercările sunt trecute mai uşor alaturi de El.
   Când într-o familie intervine altcineva, oricine ar fi el, afară de Domnul, structura de rezistență se prăbuşeşte, iar falimentul este la uşă. Acesta este dezastrul cu care se confruntă societatea de azi. Copii pe drumuri, căsnicii ruinate, divorțuri fără număr. Şi asta pentru că Cel ce a întemeiat familia este scos afară. Cum stau lucrurile în familia ta? Dumnezeu se oferă să te ajute dar totul depinde de felul în care tu înțelegi asta. Deschide uşa şi oferă-I locul de la centru. Vei fi binecuvântat cît nu poți să-ți imaginezi împreună cu toată casa ta. Aş vrea ca la confruntarea din veşnicie să fi calificat drept un ”om cu judecată” pentru că ai zidit şi investit corect în viața ta şi în familia ta. ”A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” /Matei 7:25/.
   Aşa să-Ți ajute Dumnezeu.
   • MIHAI SÂRBU

Un gând

„…m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.” (Cântarea Cântărilor 1:6)

T. Campolo scria:

„Copil fiind, am cunoscut un om care a însemnat mult pentru mine. Era Edwin Bailey. Conducea observatorul astronomic de la Institutul Franklin din Philadelphia. Mergeam acolo aproape în fiecare sâmbătă doar ca să petrec timp cu el. Mintea lui enciclopedică mă fascina. Cunoştea câte ceva despre orice. Am rămas prieteni până când a murit.

Odată, după ce tocmai suferise un atac de inimă l-am vizitat la spital. Făceam eforturi de a vorbi cât mai puţin, dar i-am povestit despre locurile pe unde vorbisem şi că venisem tocmai de la aeroport pentru a-l vizita. Părea că nu mă aude… Dar apoi, m-a privit şi încet m-a întrebat: „

-Tu călătoreşti peste tot în lume ca să întâlneşti diferiţi oameni care, poate peste zece ani te vor uita. Oare petreci suficient timp cu cei care contează cu adevărat?”

Această întrebare mi-a schimbat viaţa. Am decis ca de atunci încolo să nu mai sacrific din timpul celor dragi, pentru care sunt de neînlocuit, în favoarea celor care nu contau prea mult.”

Un prieten, pastor, a fost rugat să meargă la Casa Albă pentru a-l consulta pe preşedintele SUA. O deosebită onoare! Dar el a răspuns: „Nu!”, deoarece deja promisese că va fi prezent la meciul de baseball al băieţelului său. Ţara şi preşedintele au supravieţuit şi fără el. Dar fiul său nu s-a simţit niciodată mai iubit şi apreciat ca în acea zi. Înțelegeți?

Lucrurile importante prima dată!

Până când rămân părinţii – poezie

Până când rămân părinţii
credincioşi, cu suflet tare,
e-o nădejde şi de fiii
cei căzuţi în neascultare;
dar când şi părinţii caută
căile deşertăciunii,
învoind nelegiuirea,
– nu-i nădejde de nici unii.

Preţuiţi pe credincioşii
ce vi-s fraţi, părinţi şi soţi,
cât i-aveţi, mai e-o nădejde,
când nu-s ei, e vai de toţi.

Până soţul bun rămâne
credincios şi-n suferinţă,
e-o nădejde şi de soţul
cel căzut în necredinţă;
dar când soţul bun slăbeşte,
întinându-se-mpreună,
pentru amândoi se pierde
orişice nădejde bună.

Până când mai este unul
credincios într-o cetate,
e-o nădejde că pedeapsa
de la toţi se va abate;
dar când nu mai este nimeni
mâinile spre Cer să-şi ţină,
cine-i mai opreşte focul
şi blestemul să nu-i vină?

Traian Dorz

Conferință pentru familii

Vă asteptăm cu drag!

Biblia – rolul bărbatului în căsătorie

Post-modernismul în care trăim, încearcă să răstoarne valorile fundamentale şi să schimbe felul oamenilor de a percepe lucrurile. Femeile, pe unde de voie, pe unde de nevoie, au ajuns să preia rolul bărbaţilor şi, aceasta, în cele din urmă, aduce lipsă de armonie în familii şi societate. Pentru că dorim să trăim potrivit cu scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu, pentru că vrem să avem familii puternice şi pentru că vrem să reflectăm caracterul lui Dumnezeu în toate, este important pentru fiecare bărbat să cunoască ce aşteaptă Dumnezeu de la el în căsătorie. Este necesar pentru fiecare femeie să cunoască rolul bărbatului ca să nu i-l preia, ci invers, să-l ajute şi încurajeze pe soţ în rolul stabilit de Dumnezeu pentru el. Deci, care este rolul bărbatului în căsătorie?

1.Să-şi iubească soţia

În Epistola către Efeseni, Apostolul Pavel a scris:

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup. ” Taina aceasta este mare –(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5: 25-33)

Aceasta este cea mai importanta poruncă ce ţine de rolului bărbatului în căsătorie şi realizarea ei va aduce după sine împlinirea tuturor celorlalte. De la fiecare bărbat, Dumnezeu aşteaptă să-şi iubească soţia ca şi Hristos Biserica şi aşa cum îşi iubeşte cineva trupul său propriu. Atunci când un bărbat arată o astfel de iubire faţă de soţia sa, prin aceasta arată tuturor oamenilor dragostea pe care o are Isus Hristos faţă de Biserica Sa.

2.Să-şi admire soţia

Când i-a creat Dumnezeu pe Adam şi Eva, primul bărbat şi prima femeie, iată ce a zis bărbatul când a văzut pentru prima dată femeia:

Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om. ” (Geneza 2: 23)

Expresia „iată în sfârşit” arată admiraţie pentru cineva care era dorit mult şi aşteptat. Astfel de atitudine trebuie să aibă fiecare bărbat faţă de soţia sa în toate zilele petrecute în căsătoria.

3.Să se dezlipească de părinţii săi

După citirea titlului acestui articol, cititorul ar putea crede că punctul acesta este în afara subiectului nostru. Nu chiar aşa. Când a adus-o Dumnezeu pe Eva la Adam, a zis:

De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. (Geneza 2: 24)

Prin aceasta Dumnezeu nu vrea să zică că copiii ar trebui să-şi nesocotească părinţii sau să nu se îngrijească de ei. Dar din momentul căsătoriei, fiecare bărbat trebuie să fie conştient că relaţia cu soţia este prioritate şi nu va admite ca părinţii să-i controleze această relaţie sau să manipuleze. Părinţii înţelepţi nu vor face aceasta nici odată, dar nu toţi părinţii sunt la fel de înţelepţi. Cunosc pe cineva, care după căsătorie a lăsat ca mama lui să aibă un control până acolo că ţinea la sine banii lor şi hotăra ce haine să cumpere soţia lui. Căsătoria lor n-a durat mult, iar el a ajuns foarte nenorocit. Eu însă, încă pe atunci l-am avertizat nu o singură dată că aşa va sfârşi dacă nu se dezlipeşte de mama sa ca să se alipească de soţie. În acelaşi timp, fiecare bărbat trebuie să fie conştient că atunci când se căsătoreşte, este dator să-şi întreţină familia şi să se îngrijească de părinţii săi şi ai soţiei. Iar dacă părinţii le acordă un ajutor material la o anumită perioadă, să o primească ca o binecuvântare şi nu ca ceva obligatoriu.

4.Să se lipească de nevasta sa

Înţelesul primar al acestei porunci ţine de relaţia intimă a cărei iniţiator trebuie să fie bărbatul. Să nu creadă însă cineva că este greşit sau ceva rău ca soţia să vină cu iniţiativa în relaţiile intime. Doar că fiecare bărbat trebuie să ştie că Dumnezeu îl vrea să fie cu iniţiativă, atât în ceea ce priveşte zidirea relaţiei cu soţia sa, cât şi în celelalte aspecte ale vieţii. Atunci când apar situaţii dificile în familie, de la bărbat se aşteaptă să fie cel care caută soluţii, ia atitudine şi acţionează pentru a rezolva acele situaţii dificile.

5.Să fie transparent în relaţia cu soţia sa

În acelaşi capitol 2 din cartea Geneza, la încheiere, scrie:

Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine. (Geneza 2: 25)

Expresia „erau amândoi goi” implică mai mult decât lipsa hainelor. Bărbatul şi femeie erau deschişi unul faţă de celălalt, având o transparenţă deplină în care nimeni nu se ascunde de celălalt şi nu se teme să-şi spună gândurile de frica că va fi condamnat.

6.Să fie capul nevestei

Am observat odată, în timpul unei cununii, cum un bărbat, când a auzit acest adevăr, şi-a ghiontit soţia şi i-a spus: „Auzi? Ia bine seama la ce vorbeşte preotul! ” În acelaşi timp, când predau cursul „Căsătorie fără regrete” de multe ori am văzut cum femeile care nu au cunoscut anterior din Cuvântul lui Dumnezeu, când ajung la acest adevăr se arată nemulţumite. Dar, aceasta este ordinea stabilită de Dumnezeu:

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos. (1 Corinteni 11: 3)

Hristos fiind Capul nostru ne poartă de grijă, ne protejează şi S-a jertfit pentru noi. În acelaşi fel se aşteaptă de la fiecare bărbat să fie capul soţiei şi nu doar unul care dă ordine şi îşi impune voia cu autoritate. Domnul să ajute pe fiecare bărbat să se poarte cu soţia sa, tot aşa cum se poartă Domnul Isus cu noi.

7.Să dea cinste soţiei

Este greu pentru unii bărbaţi să înţeleagă de ce femeile se aşteaptă să fie tratate cu respect cum ar fi de exemplu, să li se dea mână când coboară din autobus sau pe scară. Dar aşa ne învaţă şi Dumnezeu să procedăm când spune:

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. (1 Petru 3: 7)

Dumnezeu să ajute pe toţi bărbaţii să-şi îndeplinească rolul stabilit de Dumnezeu şi în felul acesta, să prezentăm lumii caracterul Domnului nostru Isus Hristos.

Biblia – rolul femeii în căsătorie

1.Să fie un ajutor potrivit pentru soţ

După ce Dumnezeu în capitolul 1 al cărţii Geneza trece în revistă evenimentele din cele şase zile ale creaţiei, în capitolul 2 descrie cu mai multe detalii cum a avut loc facerea bărbatului şi a femeii. Dumnezeu l-a creat pe bărbat din ţărâna pământului, l-a aşezat în grădina Edenului şi i-a dat responsabilitate să lucreze şi să păzească această grădină.

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. ” (Genesa 2: 18)

Înainte să fi fost creată femeia, înainte să fi primit ea numele de la bărbat, Dumnezeu a stabilit pentru ea rolul principal şi anume, în calitate de soţie, să fie „un ajutor potrivit pentru soţul ei”. Ce înseamnă ajutor potrivit? Este cineva care participă activ în tot ceea ce face bărbatul, care este interesată în aceeaşi măsură şi pasionată de aceleaşi scopuri. De aceea, este important pentru cei ce se căsătoresc să-şi pună întrebarea dacă urmăresc aceleaşi scopuri în viaţă, ca să nu ajungă a fi până acolo de independenţi, încât să se trezească a fi străini. O femeie care vrea să-şi îndeplinească rolul de soţie, se va interesa de activitatea bună a soţului ei, de scopurile şi de eforturile lui şi-l va susţine, ajuta şi sfătui în realizarea acestor scopuri.

2.Să răspundă activ la iniţiativele bune ale soţului

După ce Dumnezeu a creat femeia şi a adus-o la om, după ce omul, în cea mai mare bucurie, a salutat femeia şi i-a dat numele său, arătând că sunt una, de aceeaşi identitate, Dumnezeu a spus:

De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. (Genesa 2: 24)

Principalul înţeles al acestui verset este faptul că Dumnezeu i-a lăsat responsabilitatea soţului să iniţieze relaţia fizică, iar soţiei să răspundă şi să întreţină iniţiativa bărbatului pentru a păstra această relaţie totdeauna frumoasă şi romantică. Acest verset mai scoate în evidenţă şi un principiu important şi anume că femeia să ştie a răspunde pozitiv la iniţiativele bune ale soţului astfel încurajându-l la lucruri bune şi apreciindu-l pentru ceea ce realizează sau tinde să realizeze.

3.Să fie deschisă cu soţul

Următorul verset din cartea Genesa spune:

Omul şi nevasta lui erau amândoi goi, şi nu le era ruşine. (Genesa 2: 25)

Pasajul acesta implică mai mult decât doar a fi dezbrăcaţi sau lipsiţi de haine. Aceasta implică o deschidere sufletească unul faţă de altul sau, cu alte cuvinte, o astfel de deschidere când poţi să spui partenerului de căsătorie gândurile pe care ţi le spui ţie, fără să te aştepţi să fii acuzat sau ridiculizat, sau mai ştiu ce. Aceasta este o responsabilitate atât a soţiei, cât şi a soţului să respecte şi să aprecieze persoana celuilalt.

4.Să fie supusă soţului

Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. (Efeseni 5: 22-24)

Spiritul pervertit al vremurilor moderne le face pe unele femei să se simtă înjosite când ajung să citească aceste versete din Biblie şi să se vadă privite inferioare înaintea lui Dumnezeu. Nu este aşa! Faptul că eşti chemat să arăţi supunere soțului nu înseamnă că eşti inferior ca şi valoare înaintea lui Dumnezeu, ci este o necesitate pentru a putea vieţui în bună armonie, pentru a reflecta caracterul lui Dumnezeu şi pentru a realiza chemarea pe care ne-a pus-o El înainte în căsătoriile noastre şi anume să reflectăm relaţia care este între Hristos şi Biserica Sa. Spre sfârşitul acestui capitol, prin apostolul Pavel, Dumnezeu a mai spus:

Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5: 33)

Când zice „să se teamă” nu are în vedere să fie motivată de frică, ca să nu fie pedepsită, ci să aibă o atitudine de respect aşa ca să-i fie teamă să nu supere pe soţul ei şi să afecteze relaţia frumoasă pe care trebuie să o aibă.

5.Să-şi iubească soţul cu afecţiune

Când apostolul Pavel îi da instrucţiuni lui Tit cum trebuie să înveţe pe oameni din bisericile insulei Creta, i-a scris astfel:

Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincoasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. (Tit 2: 3-5)

Cuvântul tradus aici „să iubească bărbaţii” este grecescul philandros şi înseamnă să arate o dragoste prietenească şi plină de afecţiune. Şi mai este un lucru important, bărbatul este pus aici înaintea copiilor. O soţie înţeleaptă va şti totdeauna să ofere dragoste afectuoasă soţului ei şi atunci când vor avea copiii mici sau vor avea copii mulţi. Nu-şi va nesocoti soţul sub pretext că are multe griji. Apoi, copiii sunt în deplină siguranţă şi împliniţi atunci când văd o relaţie plină de afecţiune la părinţii lor.

Dacă eşti căsătorită, nu mai accepta învăţătura celor ce spun că în toate lucrurile trebuie să fii deopotrivă cu soţul tău. Aceasta nu este egalitate, ci este o uzurpare şi în cele din urmă te va face nefericită şi va aduce durere şi întristare soţului şi altora. Dacă vrei să experimentezi adevărata bucurie de a fi soţie, alege să trăieşti în căsătoria ta potrivit cu rolul pentru care te-a creat Dumnezeu.

Vasile Filat

Referendum familie DA!

Hai la vot și votează DA la referendumul din 6-7 octombrie!
„Să scriem în Constituție ceea ce Dumnezeu a creat și a unit în căsătorie: bărbatul și femeia.”

Fii binecuvântat de Dumnezeu!

Referendum familie DA!

Este un referendum despre valorile fundamentale ale unei societăți și civilizații: căsătoria și familia. Căsătoria intre bărbat și femeie se află la baza instituției familiei. Familia este piatra de temelie a unei societăți și a unei națiuni.
Îi chem pe toți cei care cred în valorile familiei să meargă la acest referendum și să voteze DA. Dumnezeu să vă binecuvinteze. Dumnezeu să binecuvinteze România!

Referendum familie DA!

Credința creștină e adevărata luptă anticorupție, fiindcă te obligă să începi prin a lupta cu propria corupție.

Referendum familie DA!

Copilul este ca o foaie albă unde îi este scris numele; părinţii încep să scrie în ea; ceea ce vor scrie, va avea efect în procesul de maturitate. Dacă scrii iubire, va da iubire, dacă scrii ură, ură va da.