NOVA JERUSALÉM – grup Quarteto Gileade

Minunat!

Botez nou testamentar 2014 – Cărbunari

În data de 24 august Biserica Creștină Baptistă Maranata din Cărbunari s-a bucurat de o dublă sărbătoare, un grup de opt fraţi şi surori şi-au sărbătorit ziua de naştere spirituală împlinind 17 ani de când s-au botezat iar pentru două suflete a fost ziua când au făcut legământ cu Domnul în apa botezului.

La acest eveniment a cântat orchestra bisericii, iar Evanghelia a fost predicată de fratele păstor Remus Runcan cel care a păstorit 11 ani biserica din Cărbunari. Este cel de-al doilea eveniment de acest gen din anul acesta. Slăvit să fie Domnul pentru toată lucrarea Sa.

Ovidiu Copocean, pastor

1972380_1497861280459390_1272223566382319935_n 10363542_1497861990459319_3594192766532168729_n 10363585_1497861863792665_4469541246692778078_n 10569066_1497872933791558_5621998653963951932_n

 

Corect și echitabil?

1ganduri

2gnaduri

Întâlnirea din luna august 2014

Întâlnirea lunară a fraţilor păstori din Comunitatea Baptistă Caraş-Severin va avea loc marţi, 26 august 2014, de la ora 9.00-13.00. Vom avea momente de închinare prin rugăciune, părtăşie din Cuvânt şi discutarea problemelor spirituale şi organizatorice ale bisericilor din Comunitate.  

Întâlnirea va avea loc la Biserica Creștină Baptistă Harul din localitatea Bocșa.

Vă aşteptăm !

A fi sau a nu fi – poezie

“A fi sau a nu fi?”, celebra dilemă
Ce-l chinuia pe prinţul danez
Nu constituie, ea însăşi, problemă,
Decât atunci când are ca temă
Viaţa trăită, legată de crez.
cartesitrandafir
Nu, nu e un scop trăirea în sine
Ci felul în care alegi să trăieşti,
Căci poţi să te-apropii de rău sau de bine,
Alegerea-n viaţă depinde de tine
Dar pentru alegerea făcută plăteşti.

A fi sau a nu fi cu inima plină
De dragoste sfântă venind din Cristos,
A fi sau a nu fi cu faţa senină,
A fi sau a nu fi balsam ce alină,
A fi sau a nu fi pe cale zelos,

A fi sau a nu fi iertat de păcate,
A fi sau a nu fi şi tu iertător,
A fi sau a nu fi cu mâini nepătate,
A fi sau a nu fi lumină-n cetate,
Acestea-s probleme fierbinţi, care dor.

“A fi sau a nu fi?”, celebra dilemă
Din monologul hamletian
Nu constituie, ea însăşi, problemă
Decât raportată la ţinta supremă:
A fi sau a nu fi în cer Cetăţean.

 

de Simion Felix Martian

 

Citate

coloana-infinitului-din-tg-jiu“Cred în Dumnezeu aşa cum cred în soare, nu pentru că îl pot vedea, ci pentru că, datorită lui, toate lucrurile se pot vedea.”

“Sfinţenia stă în obiceiul de a-ţi lega micile gesturi şi acţiuni de Dumnezeu.”

“Nimeni nu mi-a spus vreodată că durerea seamănă atât de mult cu frica.”

“Tot ceea ce nu este veşnic, este veşnic inutil.”

“Sarcina profesorului din zilele noastre nu este de a doborî jungla, ci de a iriga deşertul.”

“Cel mai sigur drum către iad este cel progresiv – panta lină, uşor de parcurs, fără curbe neaşteptate, fără pietre de hotar, fără indicatoare.”

“Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici şi pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite aşa cum şcolarilor li se dau poneii. Trebuie să învăţăm să conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deşeuate, neînfricaţi şi voioşi, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripaţi, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea şi care ne aşteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite şi sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. Nu că galopul ar fi lipsit de orice valoare dacă nu ar fi un galop împreună cu Împăratul, dar cum altfel – de vreme ce El şi-a rezervat propriul armăsar – L-am putea însoţi?”

“Dumnezeu nu ne poate oferi fericire şi pace în afara Lui, pentru că ele nu se află acolo. Nu există aşa ceva.”

“Viitorul e ceva la care oricine ajunge în ritmul a şaizeci de minute pe oră, orice ar face, oricine ar fi.”

“Creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare. Dar nu poate avea o importanţă moderată.”

“Prietenia nu este necesară, la fel ca filozofia, ca arta… nu are o valoare de supravieţuire; mai degrabă, este unul dintre acele lucruri care dă valoare supravieţuirii.”

“Unii oameni se simt vinovaţi în legătură cu propriile nelinişti şi le consideră o lipsă a credinţei, dar ele sunt încercări, nu păcate. Ele sunt, ca toate încercările, dacă putem să le privim astfel, partea noastră în patimile lui Christos.”

“Dacă vei citi istoria, vei vedea că creştinii care au făcut cel mai mult pentru lumea aceasta sunt cei care s-au gândit cel mai mult la lumea de dincolo.”

 

de C.S.Lewis

Olarul inimii mele

Inima mea era aşezată înaintea Meşterului Olar. Păcatul şi suferinţa o ruinaseră şi o pătaseră. Era nefolositoare şi nu olar lutmai putea primi revărsarea dragostei Sale, căci avea prea multe spărturi. Acestea se iviseră pe când lutul era încă moale, fiindcă durerea o biciuise cu un bici nemilos şi-i lăsase urme de lovituri şi cicatrice…

Era cenuşie, lipsită de strălucire şi respingătoare – nefolositoare. Stăpânul plângea căci ştia ce trebuie să facă. Trebuia să-mi zdrobească inima în bucăţi fără număr, înainte să-i fie de vreun folos. Ridică ciocanul împrejurărilor şi îngădui lovituri dureroase să-mi zdrobească inima. Din nou şi din nou făcu acelaşi lucru până când inima mea a ajuns numai ţărână… fără viaţă şi nemişcată.

Suspină… un şir de lacrimi alunecaseră pe obrajii Lui. Mă privi în ochi şi cu blândeţe îmi spuse: “Fii curajos copilul Meu. Nu am terminat încă. Suferinţa pe care o înduri îţi va face bine în cele din urmă. Eu am un scop în tot ceea ce fac.”

Şirul de lacrimi care a curs din ochii Săi a căzut ca nişte picuri de ploaie peste ruinele inimii mele… şi pe măsură ce Stăpânul modela, inima mea devenea din nou un bulgăre de lut moale şi prelucrabil. A ajuns încă odată folositoare, a căpătat viaţă şi a dobândit un nou rost…

Stăteam şi priveam cu deplina uimire când Stăpânul modela un nou vas din lutul inimii mele. Nu ştiusem că poate face asta… Vasul nu avea forma celui original… aşa cum dorise El să fie inima mea. Dar de data aceasta în loc să fie distrus de durere, l-a prelucrat în mod minunat cu amprenta dragostei Sale…

El mai are de lucrat la inima mea, dar ştiu sigur că nici o inimă nu poate fi atât de zdrobită sau dezgustatoare încât Stăpânul să n-o poată transforma într-o frumoasă capodopera a iubirii Sale!

 

Să-I mulţumesc, mă simt dator!

praise GODCând îmi îndrept puţin privirea
La tot ce am în jurul meu,
Mă simt dator, cu mulţumirea
Să mă întorc spre Dumnezeu.

Că tot ce-am întâlnit în cale
Şi tot ce încă întâlnesc,
E opera iubirii Sale…
Eu pentru asta-I mulţumesc!

Când văd un firişor de iarbă,
O floare simplă când privesc…
Un crin din câmp în haină albă…
Mă simt dator să-I mulţumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,
Privind la mlădierea lor,
Văd pâinea zilelor de mâine…
Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare
Văd bolta cerului senin,
Cu candelabru-n tremurare…!
Eu vreau să-I mulţumesc deplin.

Şi pentru freamătul pădurii,
Şi pentru murmur de izvor,
Şi pentru tainele naturii,
Îi mulţumesc! Îi sunt dator!
***
Sub semnul de recunoştinţă,
‘Nainte-Ţi, Doamne, mă închin…
Eu vin din suflet cu credinţă,
Pios să-Ţi mulţumesc deplin!

O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă,
Când tainic zorii se ivesc,
De tot ce-am întâlnit în viaţă
Şi-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.

Emil Bulgar