de Massimo Introvigne
Metoda „Barilla” devine din ce în ce mai puternică în toată Europa: cine se opune ideologiei de gen şi căsătoriilor homosexuale nu este doar pedepsit, ci, precum în timpul Revoluţiei Culturale în China sau pe timpul khmerilor roşii din Cambogia, este rapid „reeducat”. Trebuie să demonstreze că s-a căit şi să arate că îi pare rău. A demonstrat-o, în Italia, Guido Barilla, care – cu ochii închişi şi cu faţa palidă, imagine specifică victimelor khmerilor roşii – a apărut pe YouTube, noul confesional laic universal, într-o nesfârşită litanie de scuze. Nu doar şi-a cerut scuze, dar a primit în aparatul administrativ consultanţi proveniţi din lumea LGBT. Dar, să ne imaginăm un scenariu diferit: victima aleasă rezistă, un popor care susţine familia se mobilizează şi, la sfârşit sunt persoanele gay care îi cer scuze domnului Barilla. Fantezie? În Italia da. Nu şi în Statele Unite.
Cazul lui Phil Robertson, vânător de raţe şi protagonist al unui show de televiziune foarte u
rmărit, „Duck Dynasty”. În 18 decembrie 2016 – în limbajul propriu al acestui personaj care se face plăcut tocmai pentru că se exprimă ca şi un „om al pădurii”(…) – Robertson a declarat într-un interviu al periodicului GQ că este un creştin „fanatic al Bibliei”, considerând „păcătos” comportamentul homosexual – dar şi promiscuitatea în general, definindu-o „animalică” – şi considerând „ca şi bărbat” că femeile sunt mult mai atrăgătoare. Bineînţeles, asociaţiile LGBT au protestat ameninţător, iar televeziunea a suspendat emisiunea lui Robertson, cerându-i să se căiască şi să-şi ceară scuze. Mai mult, sponsorul lui Robertson, lanţul de restaurante şi magazine Cracker Barrel, a încercat să-l presese retrăgând din vânzare produsele cu imaginea sa. Activiştii LGBT aşteptau sfârşitul triumfal ca şi în cazul Barilla. Robertson pe YouTube, cu privirea pierdută cerându-şi scuze, căindu-se şi primind vreun homosexual în emisiunea sa.
Dar lucrurile nu s-au întâmplat aşa. Robertson, „omul pădurii”, s-a încăpăţânat, nu vrea să se căiască după cum vor ei. Imediat, ratingul televiziunii care l-a exclus pe Robertson a început să scadă cu o pierdere de 13% în general şi 22 % între adulţii de 25 ani (tineri cărora A&E le dedică o bună parte din programe). În câteva zile reţeaua TV a pierdut o importantă parte din spectatorii săi adulţi. Trei grupuri de pe Facebook, care îl susţineau pe Robertson au depăşit în două zile incredibila cifră de cinci milioane de aderenţi. Facebook, sensibil la presiunile LGBT a încercat să le închidă motivând „trafic excesiv”, dar a trebuit să renunţe datorită protestelor. Pe Twitter a fost şi mai rău. După ce au încercat să blocheze pe susţinătorii lui Robertson au primit atât de multe proteste încât au fost nevoiţi să-şi ceară scuze. Acelaşi lucru au fost nevoiţi să-l facă şi cei de la Cracker Barrel. Cel mai probabil văzând că produsele cu imaginea lui Robertson comercializate de alte magazine au avut mare succes de Crăciun, şi-au cerut scuze şi le-au repus în vânzare împreună cu o scrisoare în care îşi cer scuze clenţilor: „Ne-aţi zis clar că ne-am înşelat. V-am ascultat. Am repus în vânzare produsele „Duck Dynasty” în toate magazinele noastre. Vă cerem scuze pentru că v-am ofensat”.
În timp ce stabilitatea financiară a reţelei de televiziune A&E scârţîia, Robertson nu se mulţumea doar cu reluarea emisiunii. Vroia scuze din partea reţelei TV şi de la comunităţiile LGBT care i-au violat libertatea religioasă. Nu le-a primit de la organizaţiile militante, ci de la unele persoane cunoscute. Una dintre susţinătoarele cele mai aprige ale comunităţilor gay, feminista americană Caille Paglia, a afirmat la radio că metodele folosite contra lui Robertson sunt „staliniste şi fasciste”, iar libertatea de exprimare este în pericol şi că „într-o ţară democratică persoanele au dreptul să fie homofobe, cum au dreptul să-i susţină pe homosexuali. Şi, dacă persoanele îşi fundamentează poziţia lor contra homosexualilor cu ajutorul Bibliei, în această ţară au dreptul la libertate religioasă”. Cunoscutul jurnalist TV de la CNN, Don Lemon a susţinut că Robertson „are dreptul să zică ceea ce vrea. Aceasta este America… Oricui îi este permis să zică ce vrea”.
Într-adevăr a fost un final fericit. Dar nu cum se aşteptau militanţii LGBT. Cineva şi-a cerut scuze, dar nu Robertson. Şi-au cerut scuze exponenţi de frunte a comunităţii homosexuale, şi-a cerut scuze reţeaua de televiziune A&E, şi-a cerut scuze Twitter, şi-au cerut scuze sponsorii de la Cracker Barrel. Săptămâna trecută Robertson s-a reîntors triumfător în televiziune cu Biblia primit fiind, pentru o nouă serie „Duck Dynasty” de peste 11 milioane de telespectatori. Un record! Ne-a dat şi nouă o importantă lecţie, poate chiar şi lui Barilla. Mari puteri încearcă să ne convingă că mentalitatea political correctness (corectitudine politică) este majoritară, iar influenţa LGBT este atotputernică şi să ne opunem este inutil, deoarece am pierdut deja. Dar nu e adevărat! Dacă cineva încearcă să reziste, află că regele este descoperit, iar poporul familiei este mare şi puternic, iar marile magazine pot fi constrânse să asculte nu minorităţi gălăgioase şi arogante, ci majoritatea. În piaţă, în ziare, în instituţii să ne facem auziţi!
Sursa:www.lanuovabq.it
“Poți să te ocupi de orice, de politică, de industrie, de literatură… dar nu în afara credinței în Dumnezeu. Dacă Europa a avut de suferit mai mult decât oricând în secolul acesta, este pentru că s-a îndepărtat de El cu bună știință, pentru că a vrut să vadă dacă popoarele pot să supraviețuiască fără credință. Nu, nu pot să supraviețuiască decât coborând sub condiția umană.
A fost una dintre cele mai curioase (în sensul curiozității sănătoase în ale cercetării) și bine organizate minți din mediul evanghelic de dincolo de ocean.
Nu-L reduce pe Dumnezeu la nivelul simțurilor. Creștinismul nu este despre ceea ce simți ci despre ceea ce crezi!
între tranșee în „teritoriul inamicului”.
Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Caraş-Severin 