Un gând

Cuvântul lui Dumnezeu spune:
Efeseni 5
15. Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
16. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
17. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.

Prea multă durere oriunde privești

Prea multă durere oriunde privești,
Prea multă tăcere afară,
Nu-i zâmbet, nu-i cântec și stai, te gândești,
Că tot parcă-ncepe să moară!
Lumini sunt puține, închiși suntem mulți,
Zăbrele şi porți ferecate,
Sunt liberi doar codrii şi munții cărunți
Şi vântul ce suflă în noapte!

Prea mult s-a mai râs de credință, de har,
De dragostea mântuitoare,
Dar astăzi vedem că prin foc şi prin jar,
Vom trece cumva, fiecare!
Ceva nevăzut a dat iama aici,
Pe-această planetă albastră,
Ucide mulțimi de părinți, de bunici,
Iar noi stăm livizi, la fereastră!

Nu poți să dai mâna sau să-mbrățişezi,
Pe mamă, pe soră, pe frate,
Căci imperativul „Să te protejezi!”
Te-ndeamnă să stai mai în spate!
S-a spus că-i o glumă, că nu poate fi,
La noi ce se vede departe,
Dar n-a trebuit mult mai mult de o zi,
Să auzi de infecții și moarte!

Când Tatăl din ceruri a dat nişte legi,
A dat înspre pace și bine
Şi vorba aceea: „Ce semeni, culegi!”
Ce-am dat noi în schimb? Doar rușine!
Și ce-a făcut omul cel emancipat?
S-a dat la desfrâu, lăcomie,
De Domnul, de Tatăl, de Duh a uitat,
De tot ce-i numit „veșnicie”!

Tic-tacul își bate cadența tăcut,
De parcă i-e frică să zică,
Iar omul se simte mai mic, mai pierdut
Și Terra devine mai mică!
Ajuns-a molima să decime zeci,
Chiar sute și mii de persoane,
Acum ești aici, dacă mâine-ai să pleci,
Vei vrea bogății și galoane?

Gândit-ai vreodată că ești trecător?
Ce rol ai tu-n lumea de-afară?
Când pleacă-o ființă în ultimu-i zbor,
Începe în suflet să doară?
Privește, ascultă pământul robit,
De patimi, de ură, de fală,
Mai are-n el viață, dar parc-a murit,
Suflarea-i e rece şi goală!

Puțini mai pășesc spre-al Iubirii ținut,
Dar încă mai sunt, Aleluia!
Aceştia-s creștinii ce nu L-au văzut,
Dar cred că există Mesia!
Ființele lor luminează tacit,
Ei mângâie şi-ncurajează,
Căci știu că va fi în curând un sfârșit,
De-aceea pe cale veghează!

Nu e o-ntâmplare, e poate-un blestem,
Ce vine ca atenționare,
Vă-ntoarceți cu fața azi spre Betleem
Şi cereți cu toții iertare!
Acum, meditează la timpul rămas
Şi fă tot ce Domnul îți spune,
Să ai siguranța că-n ultimul ceas,
Vei fi sus în cer, nu-n genune!

28/03/2020, Barcelona- Lucica Boltasu

Chemare la rugăciune

Fratele Candreanu Viorel a fost chemat Acasă

“M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”
‭‭2 Timotei‬ ‭4:7-8‬

Mulțumim Doamne pentru fratele Viorel și pentru slujirea adusă bisericii dar mai ales Ție!
Mulțumim pentru nenumăratele învățături aduse poporului în toată lumea!
Mulțumim pentru exemplul dumnealui pe acest pământ și sperăm să ne revedem toți acolo Sus!

Domnul să mângâie familia și să ne întărească!

preluat Biserica Baptistă Betel Ipotești

Biserica lui Hristos : Vremea regăsirii sau vremea încercării?

Lumea este în criză. O situație care nu mă surprinde prin cauza care a generat-o. Aceasta pentru că s-a vorbit cu un an înainte despre posibilitatea ca omenirea să fie lovită (din nou) de un virus cu o arie mare de extindere. Ceea ce mă surprinde este însă dimensiunea efectelor materializate în îmbolnăviri fără număr și în măsuri socio-economice fără precedent sub aspectul durității și a ariei de aplicabilitate. Aceste măsuri sunt motivate de incredibila răspândire a coronavirusului despre care cineva spunea (în spațiul virtual) că ”este Satana”.

     Resimțim din plin duritatea măsurilor luate. După treizeci de ani de libertate experimentată parcă nu ne vine să credem că nu ne mai putem deplasa unde vrem și când vrem. Obișnuiți deja cu libertatea religioasă, nu ne-am fi imaginat că vom trăi vremea când casele de rugăciune vor fi închise din alte motive decât cele legate de persecuție.

    Biserica traversează vremuri grele. Serviciile religioase sunt suspendate. Actele cultice se pot oficia cu un număr extrem de mic de participanți. Slujitorii pot transmite mesaje pe internet. Se pun întrebări la care nu se poate da răspuns. Se caută cu ardoare soluții. Oamenii sunt îndemnați să se roage și să postească. Deviza generală este :„Stai acasă!

    In toată această complicată situație am constatat că sunt păreri exprimate în mediul virtual ce au ca numitor comun următorul conținut : Nu ne mai putem aduna în casa de rugăciune. Dar alternative sunt. Avem case și biserica se poate întoarce aici adică în locul unde era la început. Revenim la simplitate. Scăpăm de instituționalitate. Nu ne mai controlează nimeni, nu ne mai formalizăm în programe cu coruri, fanfare, colecte și altele. Astfel de exprimări sunt acceptate cu multă ușurință de cei care au o înțelegere superficială cu privire la învățătura biblică despre biserică.

   In Mărturisirea de credință a Cultului Creștin Baptist din România, la sectiunea ”Despre Biserică” se spune : ”In limba greacă, cuvântul Biserică (ekklesia) a însemnat o adunare a celor chemați de acasă și de la afacerile lor ca să se ocupe de chestiuni de interes public.”(sublinierea mea) Ideea de bază cu privire la biserică este ADUNAREA celor chemați.

    In Noul Testament citim : F.A. 1:15 ”…numărul celor adunați laolaltă …” / 4:31 ”… s-a cutremurat locul unde erau adunați” / 5:11 ” O mare frică a cuprins toată adunarea…” / 6:5 ” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări.” / 20:7 ” In ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea.” / 1 Cor.11:20 ” Când vă adunați dar în același loc” / 14:26 ” Când vă adunați laolaltă…” / Evr.10:25 ” Să nu părăsim adunarea noastră…” (sublinierile îmi aparțin)

    Ideea de bază, definitorie pentru biserică, din toate aceste referințe este adunarea laolaltă în același loc a tuturor celor născuți din nou dintr-o anumită locație precizată.  Este drept că avem și referințe cu privire la biserica adunată în casă dar nu în case. In Romani 16:5 citim : ” Spuneți sănătate și Bisericii care se adună în casa lor”  Este vorba de Biserica ce avea ca loc de întâlnire casa lui Aquila și Priscila. In Romani 16:23 este scris :” Gaiu, gazda mea și a întregii Biserici, vă trimite sănătate.”  Rezultă cu claritate de aici că în casa lui Gaiu se aduna întreaga biserică!

    Cei care pledează în această vreme de criză pentru adunarea bisericii în case pleacă de la premisa că acum biserica se regăsește pe sine. Adică este o vreme benefică, o vreme de întoarcere spre origini, o vreme a dragostei dintâi, a regăsirii!

    Este lucrul care mi-a dat de gandit. Dumnezeu îngăduie încercarea, necazul, privațiunea iar unii ripostează cu jovialitate amăgindu-se cu gândul că trăiesc vremea reașezării bisericii în matca ei originală.

    Când Dumnezeu pedepsește (eu așa înțeleg vremea aceasta) El nu o face cu scopul de a ne testa nouă ingeniozitatea de a evita sau de a răstălmăci intervenția Lui.

Cred că trebuie să fim foarte atenți la răspunsul nostru în fața mustrării lui Dumnezeu. Atitudinea de gen ”poți să dai că nu mă doare” este copilărească prin excelență.

    Nu m-am grăbit să găsesc soluții la aceasă situație. Cred că atunci când biserica nu se mai poate aduna nu poți găsi un substitut, un înlocuitor. Trebuie multă atenție și înțelepciune. Ordonanța militară nr.2/21.03.2020 spune la art.9 că ”Se pot oficia slujbe în lăcașurile de cult, de către slujitorii bisericești/religioși, fără accesul publicului…” dar nu rămâne doar la interdicție (de participare a ”publicului”) ci sugerează și alternativa ”…slujbele putând fi transmise în mass-media sau online”. Interdicția o înțeleg dar permisiunea (sugestia) o văd extrem de ciudată în ideea că ar putea să ne fie sugerată în viitor și în multe alte situații din cu totul alte motive. Transmisiunile live de către un grup restrâns pentru ceilalți care n-au voie să participe (prin efectul legii) sunt cel mult niște comunicate dar n-au de-a face cu închinarea reală a bisericii. Nu sunt împotriva celor care procedează așa. Eu sunt convins de bunele lor intenții dar biserica se închină în mod real atunci când e toată adunată într-un loc. Substitutele sunt periculoase și riscante. Să nu căutăm înlocuitori pentru potolirea dorinței legitime de părtășie. Nici predica pe Youtube nu poate fi aceeași cu predicarea Cuvântului în cadrul adunării sfinților în sărbătoare. E mai bine să experimentăm, să suferim de sete și dor după părtășie decât să căutăm oblojeli, soluții formale, golite de esență. Statul ne-a sugerat o alternativă dar și Satana poate strecura un gând. Dacă după vremea de restricție cei rămași acasă vor dori să continue în acest mod? E cântare, e rugăciune, e mesaj și e și confortul de a asista de acasă la ”serviciu” după o săptămână istovitoare de lucru? Intotdeauna Diavolul s-a folosit de fals pentru a-l prezenta ca adevărat, ca veritabil. E vreun pericol în închinarea ”virtuală” ? Eu cred că da.

    Ințelegerea mea este că vremea aceasta este vremea încercării și nu vremea regăsirii pentru Biserică. E vremea să înțelegem că acum Dumnezeu vorbește iar nouă ni se recomandă tăcerea, meditația, rugăciunea, plânsul. Nu e însă vremea disperării ci e vremea cercetării! Sunt multe de învățat de aici. Am reîndrăgit expresia pe care am auzit-o în copilărie rostită de credincioșii de atunci când erau întrebați duminica unde merg . ”La adunare” spuneau ei. Câtă dreptate aveau! Dacă vom învăța ce trebuie, mare va fi bucuria noastră atunci când ne vom putea bucura iarăși la părtășia Adunării locale. Mă rog ca lucrul acesta să se întâmple cât mai curând cu voia Domnului.                                                       

Ilie Milutin

Un gând

Un punct de vedere

Noi trebuie să ne gândim, întâi de toate, că Dumnezeu cel perfect a îngăduit ca nouă să ni se întâmple acest lucru. Nimic nu este întâmplător. Deci cauza suntem noi, păcatele noastre.

Cauzele pandemiei sunt duhovnicești, noi însă am schimbat total sistemul de valori: trecem păcatul drept virtute și virtutea dtept păcat. Acesta este lucrul cel mai grav dintre toate și de fapt cauza principală a necazurilor. Acum însă când păcatul trece drept virtute, omenirea se îndreaptă fără opreliște înspre autodistrugere și deci legea duhovnicească este obligată să intervină.

Daniel Buzdugan

Meditație

Louis Pasteur a făcut această observaţie: „Puţină ştiinţă te îndepărtează de Dumnezeu; multă ştiinţă te aduce înapoi la El”. Dacă tu spui că ştiinţa te-a îndepărtat de Dumnezeu, să ştii că e o ştiinţă „puţină”, sau o spoială de ştiinţă. Cu cât te aprofundezi mai mult în toate ştiinţele, ca să capeţi o perspectivă generală a lumii şi a vieţii, cu atât vezi mai clar prezenţa lui Dumnezeu în toate şi cu atât Îl cunoşti mai bine şi doreşti mai mult să-L cunoşti personal!”

De fiecare dată când ne ducem la frigider și luam o cutie de lapte, ar trebui să ne aducem aminte de minunata activitate a omului de știință, Louis Pasteur.  Acesta a descoperit că laptele devine acru datorită acțiunii unor microorganisme, pe care nu le putem vedea cu ochiul liber. El a creat un mecanism de încălzire lentă a alimentelor precum laptele pentru a distruge aceste bacterii fără a a schimba gustul sau valoarea nutrițională a alimentului respectiv. Acest proces, numit ”pasteurizare” este doar unul dintre multele beneficii aduse omenirii de către Pasteur.

Pasteur a lucrat mereu spre folosul altora, nu spre dobândirea recunoștinței sau pentru propriul câștig material. Era un om simplu care a rămas la fel de modest în ciuda medaliilor câștigate și a laudelor primite din partea celorlalți. El nu vedea niciun obstacol între știință și creștinism. De fapt, considera că, știința îl poate aduce pe om mai aproape de Dumnezeu. În lucrările sale ca și om de știință, a dat dovadă de înțelepciune și ordine. În acest sens, el susținea: “Cu cât studiez mai mult natura, cu atât mă minunez de creația lui Dumnezeu.”

Louis Pasteur a murit în data de 28 Septembrie 1895, după o viață lungă și rodnică. Contribuțiile sale în domeniul științei sunt de-a dreptul uimitoare. Credința în Dumnezeu a fost cea care i-a dat viață și l-a încurajat de-a lungul încercărilor. Credea cu tărie în Dumnezeu și creația Sa, și se opunea cu vehemență teoriei evoluționismului a lui Darwin pentru că nu corespundea cercetărilor științifice din acea perioadă.

Nu-i prea târziu!

Trezește-te din somnul nepăsării
Și pe genunchi te-ndreaptă către cer
Nu-i prea târziu…mai este încă timp
Eu vreau să cred și încă vreau să sper!
Nu-i prea târziu să-ți pese, să te doară
De cei din jur și-acum să faci ceva:
Să te îmbraci în pace și iubire
Și-apoi să te închizi în casa ta
Și-acolo, pe genunchi, în umilință
Să mijlocești la Cel ce este sfânt
La Cel ce-I Medic, Medic minunat
Să lase îndurare pe pământ!
Nu-i prea târziu uniți în rugăciune
-Dar fiecare stând la casa lui-
Purtând nădejde și credință-n suflet
Să batem iar la poarta cerului
Iar Dumnezeu Cel bun și iubitor
Va asculta și ruga și suspinul
Și cu o vorbă El va stinge ”focul”
Și va aduce pacea și alinul!

-Maria Luca –

Publicat în Poezie. Leave a Comment »

Meditație

Spurgeon, în timpul holerei din 1854:

„M-am simțit îmbărbătat, împrospătat, îmbătat de nemurire.”

În anul 1854, holera care bântuia în Anglia atinsese și cartierul londonez în care slujea tânărul păstor Charles Haddon Spurgeon (1834–1892).

Familiile și credincioșii bisericii nu conteneau să-l solicite pentru a le acorda asistență duhovnicească, pentru a-i încuraja pe muribunzi sau pe rudele celor decedați. Slujbele de înmormântare se țineau lanț.

Obosit și cu sufletul apăsat, Spurgeon se întorcea într-o seară către casă după încă un serviciu de înmormântare la care participase când, de la o fereastră a casei cizmarului de pe strada Dover, ceva i-a atras atenția.

Nu era obișnuitul semn de carantină de care era plin orașul, ci un fragment din Psalmul 91:

Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost”
și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge,
nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. (vv. 9–10)

Despre această întâmplare, Spurgeon avea să scrie mai târziu: „ M-am simțit în siguranță, reîmprospătat, îmbătat de nemurire”.

Vorbind despre Biblie, el avea să adauge: „Mărturisesc că întotdeauna cuvintele Scripturii îmi încântă sufletul, așa cum nimic altceva nu ar putea să o facă”.

🙌🏻🙏