Postul de gură

Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului”(Plâng.3:26)

      Trăim o vreme de încercare la nivel mondial. Fiecare din noi suntem afectați într-un fel sau altul. Tiparul obișnuit al activităților noastre zilnice s-a modificat dramatic. O banală deplasare pentru nevoi curente trebuie aprobată. Frica de contaminare cu virusul nebiruit ne îndeamnă la precauție maximă. Nu ne mai putem deplasa în voie, nu ne mai putem întâlni dar putem vorbi. In vremea aceasta se vorbește mult. Se exprimă păreri. Se fac analize. Se dau explicații. Se fac propuneri. Se caută soluții. Numele lui Dumnezeu este rostit mai des ca niciodată. Pentru că omul nu a găsit soluția la problema ivită, se face tot mai mult apel la Dumnezeul Atotputernic. Ce-i putem spune acum lui Dumnezeu? Care este cea mai bună atitudine pe care o putem avea față de Dumnezeu în această vreme? Coronavirusul nu poate fi controlat de oameni dar a scăpat și de controlul lui Dumnezeu? Cu siguranță, nu! Planurile oamenilor s-au năruit în mod cu totul neașteptat. Planul lui Dumnezeu e afectat cu ceva? Cu siguranță, nu! Stim ce plan are Dumnezeu cu omul îngăduind această încercare? Nu știm. E greșit să-i spunem lui Dumnezeu ce am vrea noi să se întâmple? Cu siguranță, nu! El este Tatăl nostru. E bine să-i spunem ce ne-am dori, ce am vrea noi să se întâmple. În grădina Ghetsimani, Fiul lui Dumnezeu s-a rugat de trei ori ”Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta!”(Mt.26:39 și urm.) De fiecare dată însă a adăugat ”Totuși nu cum voiesc Eu ci cum voiești Tu”. Este bine să ne rugăm și să-I spunem lui Dumnezeu dorințele noastre pe care întotdeuna să le punem sub autoritatea voii Lui.

    Așteptăm ajutorul Domnului. Cerem ajutorul Domnului. Este tăcerea un mod de a ne raporta la Dumnezeu în această vreme? Profetul Isaia ne spune despre Domnul Isus (Is.53:7) :  ”Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc…” Ieremia ne spune că este bine să aștepți ajutorul Domnului în tăcere. De ce oare?

  • Pentru că și tăcerea își are vremea ei. Solomon ne spune asta (Ecl.3:7) Noi suntem obișnuiți să vorbim mereu. Cineva spunea că nenorocirea omului contemporan vine din faptul că acesta nu mai poate sta în tăcere, liniștit, într-o cameră. David preferă să tacă atunci când Dumnezeu lucrează : ”Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi” (Ps.39:9) Oare este în experiența noastră și o vreme a tăcerii?
  • Pentru că nu știm de ce procedează Dumnezeu așa. Atunci când știm ceva, nu e greșit să vorbim dar să vorbim când nu știm e o mare greșeală. Printre tertipurile folosite în școală era și acela de a vorbi ca să dai impresia că știi. Profesorii atenți sancționau întotdeuna aspru metoda aceasta. Au știut prietenii lui Iov de ce Dumnezeu a trimis suferința? N-au știut, dar de vorbit au vorbit. Au fost mustrați de Dumnezeu pentru vorbele lor dar nu au fost mustrați pentru tăcerea lor de șapte zile și șapte nopți. 
  • Pentru că El are toată autoritatea. Atunci când ești în fața unei persoane investite cu autoritate nu te grăbești să vorbești ci esti dispus să asculți. Dumnezeu vorbește în felul acesta iar noi Îi vom respecta autoritatea prin tăcere. În Țefania 1:7 citim :”Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu!…” Unii sunt așa de grabnici la vorbire și au atâtea de spus încât Dumnezeu ar trebui să tacă pentru a-i asculta. Dumnezeu este Stăpânul, Suveranul, Autoritatea Supremă. Putem recunoaște aceasta și prin tăcere.

         Se vorbește mult în această vreme de încercare. Se recomandă rugăciunea și postul. E bine să le practicăm. Să o facem pentru smerirea noastră în fața lui Dumnezeu.

           Aș recomanda pentru această vreme și postul de gură, adică tăcerea. Nu o tăcere a indiferenței ci o tăcere a smereniei, a supunerii și a recunoașterii autorității lui Dumnezeu. ”Ce-i spui lui Dumnezeu când te rogi?” a fost întrebată maica Tereza. Ea a răspuns : ” Nu-i spun nimic. Eu ascult!”    Vorbește, Doamne, căci robii Tăi ascultă.                        

                                                                                                            Amin!

Ilie Milutin