Un gând

„Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!” Marcu 10:15

copil2

 

 

George MacDonald obişnuia să spună că nu poate avea încredere în creştinismul cuiva, dacă la uşa acestuia nu puteau fi văzuţi niciodată copii jucându-se. Suntem prea serioşi din nefericire, şi ne dorim bisericile pline de adulţi serioşi cu un aer de sfinţenie acută, uitând că Isus a spus adulţilor că trebuie să devină ca nişte copilaşi pentru a ajunge în împărăţia Cerurilor.

Câtă naivitate la un copil! Aş vrea să pot ierta ca un copil, să-l pot îmbrăţişa pe cel ce mi-a greşit la 2 minute după ce a gafat-o. Aş vrea să pot crede cu uşurinţa unui copil că problemele sunt trecătoare, că necazul de azi nu va mai fi mâine, că lipsurile de acum nu vor mai fi atunci, că oamenii care m-au rănit ieri s-au schimbat până azi, că morocănosul de săptămâna trecută este o fântână de bună dispoziţie săptămâna aceasta.

Copii se joacă și se bucură sincer! Îndrăznesc să întreb, când te-ai bucurat ultima dată .. ca un copil?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s