Cărarea singurătății

 “Când ne gândim la a fi părăsit, sau singur, ne referim la absența din jur a oamenilor; când nimeni nu e alături de tine, când nu ai cu cine să vorbești. Sau descoperim cã oamenii din jurul nostru cu noi nu ne înțeleg, ceea ce poate fi chiar mai rău decât să nu ai absolut pe nimeni în jur. Așadar, potrivit experienței mele, singurătatea nu este înlăturată dacă este cineva lângă mine. Trebuie să fie o persoană specială care să mă înțeleagă, cineva care să știe să asculte și care poate fi prezent, lângă mine, când am nevoie de el.”

singuratateÎnsã „nici cea mai intimă tovărășie omenească nu poate satisface cele mai profunde nevoi ale inimii. Inimile noastre sunt singure, până nu se odihnesc în Cel ce ne-a făcut pentru Sine.”  Numai Dumnezeu ne poate satisface toate nevoile. De ce nu ne rezolvă Dumnezeu uneori singurătatea? „Există multe lucruri pe care Dumnezeu nu le rezolvă tocmai pentru că ne iubește. În loc să ne scoată din problemele pe care le avem, El ne vorbește. În necazul sau singurătatea sau durerea noastră, El ne spune: <Aceasta este o parte integrantă a călătoriei. Chiar dacă este porțiunea cea mai grea, nu este decât o porțiune și nu va dura tot drumul. Amintește-ți încotro te călăuzesc. Amintește-ți ce vei găsi la capătul călătoriei un cămin, un port și un cer.>”
„Este posibil atât să accepți, cât și să înduri singurătatea fără amărăciune când există o viziune a gloriei din spatele ei. Acesta este un lucru diferit de suspinul resemnării sau înfrângerii, de
abandonarea descurajată în fața unei sorți răuvoitoare, când doar stai și accepți. Față de împrejurările pentru care în lume nu există un răspuns final, avem două posibilități: fie să le
acceptăm considerându-le alegerea înțeleaptă și plină de dragoste a lui Dumnezeu spre binecuvântarea noastră (aceasta se numește credință), fie să fim iritați, considerându-le o dovadă a indiferenței Lui, a absenței purtării Lui de grijă, chiar a inexistenței Lui (ceea ce înseamnã necredință).”
„Singurătatea noastră nu poate fi rezolvată întotdeauna, însă ea poate fi întotdeauna acceptată ca fiind însăși voia lui Dumnezeu pentru momentul respectiv, ceea ce o va transforma în ceva frumos. (…) Dacă tot ceea ce ne cere acum este disponibilitatea de a accepta disciplina relativ simplă a singurătății, nu putem considera acest lucru o parte a darului Lui, acela de a ne permite să umblăm cu El?” Dacă ne gândim că Dumnezeu ne-a dat totul, nu ar trebui să-I oferim și noi Lui totul?”
„A-I da lui Dumnezeu totul nu înseamnă a-I da numai trupul meu ca o jertfă vie, ci și orice altceva: tot ce sunt, tot ce am și tot ce sufăr. Iată un domeniu vast, însă cel despre care discutăm noi este o anumită formă de suferință: singurătatea. Am spus că ea poate fi considerată un dar ceva primit și acceptat.” „Ceea ce pun pe altarul consacrării nu este nimic mai mult și nimic mai puțin decât ceea ce am în momentul de față.”
„Acum înțeleg altfel jertfa. și nu doar înțelegerea mea este alta, ci și viața mea. Accentul acum nu îl mai pun pe pierdere, privare sau pe prețul care trebuie plătit. Văd totul ca pe un act de închinare inteligentă și ca pe un dar pe care Dumnezeu mi l-a dat ca să I-l dau înapoi Lui, astfel încât El sã facă ceva din el.”
„Singurătatea este un pustiu, însă dacă o primești ca pe un dar, dacă o accepți din Mâna lui Dumnezeu și I-o aduci Lui înapoi ca jertfă cu mulțumiri, ea poate deveni o cărare spre sfințenie, spre glorie, spre Dumnezeu Însuși.”
„Răspunsul la singurătatea noastră este dragostea nu să găsim pe cineva care să ne iubească, ci să ne predăm în brațele lui Dumnezeu care ne-a iubit cu o iubire veșnică. Dragostea față de El se va exprima atunci printr-o jertfire cu bucurie și din toată inima în dragoste față de alții.”
„Să-L lăsăm pe Dumnezeu să transforme singurătatea noastră în putere de a sluji. Să-L lăsăm pe El să ne elibereze de noi înșine, astfel încât să putem deveni slujitorii altora. Așa cum temelia unirii noastre cu Hristos este dragostea Sa jertfitoare, tot așa temelia unirii noastre cu alții este aceeași dragostea care se uită pe sine și problemele ei și se jertfește pentru alții.”

Citate din „Cărarea singurătății”,
de Elisabeth Elliot

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s