Un gând

Motive pentru care oamenii părăsesc biserica.  – de John Aloisi 

Realitatea crudă este că un număr mare de creştini „chiulesc” de la biserică, evită de tot frecventarea bisericii, neglijează biserica sau implicarea în cadrul bisericii.

Există câteva scuze pe care astfel de creştini le oferă pentru lipsa lor de implicare în cadrul bisericii, mai jos sunt câteva din ele:

1. „Am fost rănit de o biserică anterioară (sau de un lider de biserică)”
E trist, dar acest motiv este adesea înrădăcinat pe realitate. Mulţi oameni au fost distruşi emoţional de acţiunile altor oameni. Bisericile sunt pline de păcătoşi – să sperăm că sunt păcătoşi răscumpăraţi, dar totuşi sunt păcătoşi. Nu este o surpriză faptul că păcătoşii comit păcate, şi deşi în cele din urmă tot păcatul este împotriva lui Dumnezeu, păcatul uman are deseori consecinţe dureroase în vieţile oamenilor împotriva cărora s-a comis păcatul. Doar că păcatul cuiva împotriva ta nu este o scuză bună ca tu să păcătuieşti împotriva lui Dumnezeu prin a ignora planul pentru aceast dispensaţie, care este pentru poporul său de a se identifica cu o biserică locală.

2. „Biserica e plină de ipocriţi”
Da, bisericile locale conţin oameni care trăiesc un stil de viaţă ipocrit. Într-o anumită măsură, fiecare persoană care recunoaşte domnia lui Hristos dar continuă să păcătuiască… acţionează de fapt în mod ipocrit. Aceasta a fost o problemă în cadrul primului secol, şi încă mai rămâne a fi o problemă şi în secolul 21. Atâta timp cât credincioşii posedă o natură păcătoasă, ei vor păcătui împotriva Domnului şi Mântuitorului lor, şi un astfel de păcat merge contra profesiunii lor de credinţă. Totuşi, acesta nu este un motiv bun de a evita biserica, pentru că sunt câteva lucruri care ar putea fi mai ipocrite decât a profesa că-l iubeşti pe Hristos în timp ce refuzi să te identifici cu poporul Său în cadrul exprimării locale din trupul lui Hristos.

3. „Mă pot închina lui Dumnezeu mai bine de unul singur”
Anumiţi credincioşi profesanţi vorbesc te termeni precum „fără-de-biserică” sau „creştini satelit„. Ei simt aceasta pentru că se pot apropia în mod direct de Dumnezeu prin Hristos, ei nu au nevoie să fie conectaţi de o biserică locală. De fapt, unii chiar declară că relaţia lor cu Dumnezeu s-a îmbunătăţit de când au plecat de la biserică. Dar dacă planul lui Dumnezeu pentru era aceasta implică pe poporul Său, care se adună laolaltă spre închinare, părtăşie şi dare de seamă reciprocă, atunci nu mai contează felul cum se simte cineva. Calitatea închinării unei singure persoane nu este complet separată de afecţiuni sau „sentimente„, doar că sentimentele nu pot trece peste porunci. Cineva nu se poate închina lui Dumnezeu mai bine prin a ignora instrucţiunile Sale şi modelul care este destul de clar afişat în cadrul Noului Testament.

Uneori aceste trei scuze sunt folosite laolaltă, ca şi când cineva ar putea construi un caz cumulativ drept motiv pentru care el sau ea nu are nevoie să fie conectat de trupul unei biserici locale. Am oferit aici doar cele mai simple replici la aceste scuze. Mai jos sunt câteva pasaje din Noul Testament cu care trebuie să se lupte creştinii care nu mai merg la biserică dacă doresc să continue să-şi scuze lipsa lor de implicare din cadrul bisericii locale:

Faptele Apostolilor 16:5: „Bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.

1 Corinteni 5:2, 4-5 şi 12-13: Iar voi ați devenit aroganți și nu v-ați mâhnit mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru?… În Numele Domnului Isus, voi și cu duhul meu, fiind adunați laolaltă, împreună cu puterea Domnului nostru Isus, am hotărât să dați un astfel de om pe mâna lui Satan… De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecați pe cei dinăuntru? Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Dați-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“

1 Timotei 3:14-15: „Sper să vin la tine cât de curând, însă îți scriu aceste lucruri pentru ca, dacă întârzii, să știi cum trebuie să te comporți în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul și temelia adevărului.

Evrei 10:24-25: „Să fim preocupați cum să ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune! Să nu renunțăm să ne adunăm laolaltă, așa cum obișnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie!

John Aloisi - foto preluat de pe site-ul http://dbts.edu/

 de John Aloisi  în blogul de la BibleStudyTools.com. El este Professor Asistent de Istorie a Bisericii la Detroit Baptist Theological Seminary (DTBS). A primit titlul de Doctor în Teologie Istorică de la Southern Baptist Theological Seminary din Louisville, Kentucky. El predă la DBTS din 2010.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s