Pariu că se va întâmpla?

rugaDoug s-a împrietenit cu Bob, un agent de asigurări, care nu avea nici un fel de legătură cu cercurile guvernamentale. Bob devenise creştin şi a început să se întâlnească cu Doug pentru a învăţa mai multe despre noua lui credinţă.

Într-o zi, Bob a venit foarte entuziasmat în legătură cu un pasaj din Biblie, unde Isus spune: “Orice veţi cere în Numele Meu, veţi primi.”
– Este adevărat acest pasaj? a întrebat Bob.
Doug i-a explicat: “Ei bine, nu este exact un cec în alb. Trebuie să iei acest pasaj în contextul învăţăturilor despre rugăciune din întreaga Biblie. Dar este adevărat. Isus răspunde rugăciunilor.
– Grozav! a spus Bob. Trebuie să încep să mă rog pentru ceva. Cred că mă voi ruga pentru Africa.
– E o ţintă cam prea generală. De ce nu restrângi ţintă la o singură ţară? a sugerat Doug.
– În regulă. Mă voi ruga pentru Kenya.
– Cunoşti pe cineva în Kenya?
– Nu.
– Ai fost vreodată în Kenya?
– Nu. (Bob voia pur şi simplu să se roage pentru Kenya)
Aşa că Doug i-a făcut o propunere neobişnuită. L-a provocat pe Bob să se roage zilnic, timp de şase luni, pentru Kenya. Dacă nu se va întâmpla nimic extraordinar în acest timp, Doug promitea să-i dea cinci sute de dolari. Dar dacă urma să se întâmple ceva remarcabil, Bob trebuia să-i dea lui Doug cinci sute de dolari. Şi dacă Bob nu se ruga în fiecare zi, cădea toată înţelegerea lor. Era un program de rugăciune neobişnuit, dar Doug era un tip creativ, aşa că te puteai aştepta la aşa ceva din partea lui.

Bob a început să se roage şi multă vreme nu s-a întâmplat nimic. Apoi într-o seară a fost invitat la un dineu în Washington. Toţi cei de la masă au început să spună cu ce se ocupă. O doamnă a spus că ea ajută la administrarea unui orfelinat din Kenya – cel mai mare din ţară.

Bob vedea cinci sute de dolari sărindu-i din buzunar şi începând să zboare în direcţia lui Doug. Dar nu se putea abţine. Bob a înviat. Până atunci nu spusese mare lucru, dar acum punea întrebare după întrebare.
– Este evident că sunteţi foarte interesat de ţara mea, i-a spus acea doamnă lui Bob. Aţi fost în Kenya?
– Nu.
– Cunoaşteţi pe cineva în Kenya?
– Nu.
– Şi cum de sunteţi atât de curios?
– Vedeţi, cineva mă cam plăteşte să mă rog.
L-a întrebat dacă i-ar plăcea să viziteze Kenya şi să vadă orfelinatul. Bob era nerăbdător, ar fi plecat în aceeaşi seară dacă ar fi putut.

Când a ajuns în Kenya, a fost îngrozit de sărăcia de acolo şi de lipsa îngrijirilor medicale de bază. La întoarcerea în Washington, nu şi-a putut scoate Kenya din minte. A început să scrie marilor companii farmaceutice despre nevoile în Kenya. Le-a reamintit că în fiecare an aruncau cantităţi imense de materiale medicinale care nu se vindeau. “Ce-ar fi să le trimiteţi acestui orfelinat din Kenya?”

Unele companii au făcut acest lucru. Orfelinatul a primit materiale medicale în valoare de peste un milion de dolari.

Doamna aceea l-a sunat pe Bob şi i-a spus: “Bob, este extraordinar! Am primit unele din cele mai fenomenale daruri din cauza scrisorilor pe care le-ai scris. Am vrea să vii înapoi şi să dăm o petrecere mare. Ce spui, vii?

Aşa că Bob s-a întors în Kenya. Când era acolo, preşedintele ţării a venit la sărbătoare, deoarece era cel mai mare orfelinat din ţară. Preşedintele s-a oferit să-i facă lui Bob un tur al capitalei Nairobi. În acest tur au trecut pe lângă o închisoare. Bob a întrebat despre deţinuţi.
– Sunt deţinuţi politici, i-a spus preşedintele.
– Asta nu e o idee prea bună, a spus Bob. Ar trebui să-i eliberați.
Bob a plecat apoi spre casă. După câtva timp, Bob primeşte un telefon de la Departamentul de Stat al Guvernului Statelor Unite ale Americii:
– Domnule Bob?
– Da.
– Aţi fost în Kenya recent?
– Da.
– Aţi făcut vreun comentariu despre deţinuţii politici preşedintelui Kenyei?
– Da.
– Ce aţi spus?
– Am spus că ar trebui să fie eliberaţi.
Oficialul Departamentului de Stat i-a explicat că departamentul lucra de ani de zile la eliberarea acestor deţinuţi, fără nici un rezultat. Toate canalele diplomatice şi manevrele politice au dus într-o fundătură. Dar acum deţinuţii fuseseră eliberaţi şi Departamentul de Stat a aflat că acest lucru se datora lui … Bob. Aşa că Guvernul sună să îi mulţumească.

După încă câteva luni, preşedintele Kenyei l-a sunat pe Bob. Urmă să-şi remanieze guvernul şi să selecteze un nou cabinet. L-a întrebat dacă n-ar vrea să ia un avion până în Kenya şi să se roage timp de trei zile câtă vreme el era implicat în această lucrare importantă.

Aşa că Bob – care nu avea nici un fel de implicare sau conexiune politică – s-a îmbarcat din nou într-un avion şi a zburat înapoi în Kenya, unde s-a rugat şi i-a cerut Domnului înţelepciune.

Din Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă de John Ortberg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s